În numele siguranţei şi al temerii, în România, ca și în alte state ale lumii, se desfășoară o campanie de vaccinare împotriva COVID-19. Vaccinarea este voluntară. Pe zi ce trece, tot mai mulți dintre noi ne întrebăm, cât de mult ne sunt îngrădite drepturile și libertățile fundamentale? Pentru a afla trebuie să știm că Statul Român nu a adoptat o legislație care să impună vaccinarea, nici în mod direct, prin instituirea unei obligații legale de vaccinare a tuturor oamenilor și nici indirect, prin limitarea accesului persoanelor nevaccinate la anumite activități sau în anumite spații.
Art. 53 alin. (1) din Constituția României, cu privire la „Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi”
(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.
Sursa: Constituția României
Analiza mea ar putea pleca de la condițiile generale ale faptei de discriminare în raport cu îngrădirea acestor drepturi.
Potrivit definiției legale, fapta de discriminare există dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
– să existe o diferență de tratament aplicată unor persoane aflate în situații similare;
– diferența de tratament să survină în baza unuia dintre criteriile prevăzute de lege sau în baza unui criteriu similar;
– să nu existe o justificare obiectivă rezonabilă pentru diferența de tratament aplicată.
Pe fondul desfășurării campaniei de vaccinare voluntară, au apărut informații privind posibile restrângeri ale unor drepturi fundamentale pentru persoanele nevaccinate.
„Aceste acte de discriminare în contextul pandemiei COVID-19, sunt:
(1) restrângerea dreptului studenților/elevilor nevaccinați de a participa fizic la activitățile educaționale, acestora putându-le fi impusă participarea doar on-line;
(2) limitarea dreptului persoanelor nevaccinate de a călători în anumite condiții (spre exemplu, cu avionul);
(3) interzicerea accesului persoanelor nevaccinate la anumite evenimente culturale sau sportive;
(4) limitarea accesului în anumite spații sau a participării la anumite activități la locul de muncă pentru persoanele nevaccinate sau care nu prezintă un test negativ etc.”
Sursa: hotnews.ro
În acest context, măsurile luate de orice entitate (statală sau privată) sunt de natură să aducă atingere unor drepturi și libertăți fundamentale, cum ar fi:
– dreptul la viață intimă, familială și privată (art. 26 din Constituția României);
– libertatea gândirii, a opiniilor și a credințelor religioase (art. 29 din Constituția României);
– dreptul la învățătură (art. 32 din Constituția României);
– dreptul la libera circulație (art. 25 din Constituția României);
– accesul la cultură (art. 33 din Constituția României).
Deci, exercițiul drepturilor și libertăților fundamentale nu poate fi restrâns în orice condiții, ci numai cu îndeplinirea următoarelor condiții:
(1) restrângerea este impusă prin lege (iar nu prin acte administrative și cu atât mai puțin prin acte emise de entități private ori prin fapte materiale, cum ar fi simplul refuz de a permite accesul unei persoane nevaccinate în anumite spații sau la anumite activități);
(2) restrângerea trebuie să fie necesară într-o societate democratică;
(3) măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată nediscriminatoriu și fără a aduce atingere înseși existenței dreptului sau libertății.
Într-un raport al Agenției pentru Drepturi Fundamentale (FRA), s-a reținut:
„Măsurile guvernamentale de combatere a pandemiei de COVID-19 au implicații profunde pentru drepturile fundamentale ale tuturor cetățenilor, inclusiv pentru dreptul la viață și la sănătate. Măsurile guvernamentale de stopare a răspândirii virusului afectează mai ales drepturile persoanelor deja vulnerabile sau expuse riscurilor, cum ar fi persoanele în vârstă, copiii, persoanele cu handicap, romii sau refugiații. Respectarea drepturilor omului și protecția sănătății publice sunt în interesul tuturor – trebuie să meargă mână în mână.”
Raportul se concentrează asupra a patru aspecte care subliniază necesitatea de a evalua cu atenție și cu regularitate impactul asupra drepturilor fundamentale al măsurilor luate de guverne ca răspuns la extinderea continuă a pandemiei.
Citez:
„
– Viața de zi cu zi: Măsurile guvernamentale au un impact larg asupra drepturilor fundamentale, cum sunt drepturile la libertatea de circulație și de întrunire, precum și cele legate de muncă, sănătate și educație.
• Măsurile de distanțare socială și fizică – deși au fost puse în practică de țări în momente diferite și cu amploare diferită, aceste măsuri nu trebuie să ducă la izolare socială.
– Categoriile vulnerabile: există persoane mai vulnerabile decât altele, de exemplu persoanele în vârstă și copiii, persoanele cu afecțiuni medicale preexistente, romii, refugiații, persoanele fără adăpost, deținuții, persoanele instituționalizate.
• Mai multă protecție – țările UE ar trebui să protejeze și nu să izoleze persoanele aflate în structuri instituționale, cum ar fi centre de îngrijire și asistență, închisori sau centre pentru refugiați. Ar trebui să elaboreze măsuri specifice pentru a răspunde nevoilor specifice ale altor categorii vulnerabile, cum ar fi adăposturi pentru victime ale violenței domestice și informații medicale accesibile pentru persoanele la care este posibil ca acestea să nu ajungă prin căile de comunicare obișnuite.
– Rasismul: Pandemia de CODVID-19 a declanșat o creștere a numărului de atacuri rasiste și xenofobe, în special împotriva persoanelor percepute a fi de origine asiatică.
• Raportarea – țările UE ar trebui să monitorizeze îndeaproape incidentele rasiste și xenofobe și să raporteze cu eficacitate, să investigheze și să urmărească penal aceste infracțiuni.
– Dezinformarea și protecția datelor: Aproape toate țările UE se confruntă cu dezinformarea legată de pandemie. Multe culeg date care să contribuie la reducerea răspândirii virusului.
• Asigurarea protecției datelor – țările UE ar trebui să rămână vigilente și să se asigure că pun în aplicare toate garanțiile de protecție a datelor în ceea ce privește protecția sănătății.”
Sursa: extras raport
Agenția pentru Drepturi Fundamentale (FRA),
8 aprilie 2020
Având în vedere toate aceste aspecte, ne punem întrebarea: Vaccinat/nevaccinat, este un tratament discriminatoriu?
Este important de reținut care sunt pașii de urmat pentru constatarea existenței unei fapte de discrimnare:
– persoana care se consideră discriminată se poate adresa fie Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (C.N.C.D.) sau instanței de judecată;
– în cazul unei cereri adresate C.N.C.D., termenul de prescripție al acțiunii este de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana vătămată putea să ia cunoștință de săvârșirea acesteia;
– C.N.C.D. poate dispune încetarea faptei discriminatorii și aplicarea unei amenzi contravenționale;
– soluțiile pronunțate de C.N.C.D. pot fi atacate la instanța de contencios administrativ;
– dacă este sesizată instanța de judecată, se poate solicita anularea actului discriminator și restabilirea situației anterioare, precum și obligarea entității vinovate la plata de despăgubiri pentru daunele produse;
– aici termenul de prescripție a acțiunii este de trei ani de la data la care s-a cunoscut fapta de discriminare.
Față de toate aceste considerente, în numele siguranţei şi al temerii, statele îşi impun controlul asupra unor societăţi paralizate, însă trebuie să nu uităm niciodată, că: „libertăţile constituţionale nu sunt un dar al statului mărinimos. Ele sunt înrădăcinate, în condiţia originară a oamenilor înşişi şi pe temeliile lor se înalţă edificiul statului însuşi”, l-am citat pe Ioan Stanomir, profesor de drept constituţional.
În concluzie, vaccinarea/nevaccinarea, a creat diferențe între oameni și a condus la împărțirea maselor în: provaccinați, sceptici și amânarea la vaccinare. Indiferent de situație, este foarte important să știm că drepturile fundamentale de care dispunem, nu pot fi negociate.
Mai multe detalii puteți urmări în emisiunea juridică „Prin tribunale ca prin viață” cu Mihaela Olaru | „Europa, între pașapoarte de vaccinare și discriminare”, accesând link-ul de mai jos:
