Prin tribunale ca prin viață | Violența cibernetică inclusă în Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice

Dacă o adolescentă își va face curaj și va reclama la poliție că vecinul X, de șaizeci de ani,  o șantajează și o hărțuiește pe Facebook, polițistul nu o mai trimite acasă, ca până mai ieri, pentru că acum, va avea un instrument legal la îndemână. Așadar, Parlamentul României a votat de curând incriminarea violenței cibernetice. Cu alte cuvinte hărțuirea, amenințările online sau difuzarea de imagini intime vor fi sancționate prin lege.

Concret: „Hărțuirea online și orice utilizare abuzivă a mijloacelor de comunicații, prin intermediul computerelor, telefoanelor inteligente sau altor dispozitive, în scopul de a umili, amenința sau reduce la tăcere o persoană, vor fi calificate drept «violență cibernetică», respectiv o formă a violenței domestice, și vor fi pedepsite prin lege.”

Cu alte cuvinte, acum câteva zile, aleșii noștri au stabilit că este vorba de o propunere legislativă, care modifică și completează Legea 217/2003 privind violența domestică, motiv pentru care vor include acest fenomen al violenței cibernetice în prezenta lege.

Bine, la noi nu lipsa legilor este problema, ci punerea lor în aplicare. Eu știu foarte bine că acest fenomen al violenței cibernetice există și în România de câțiva ani buni și prin câteva manevre juridice nu rămânea nesancționat. Condiția era ca persoana vătămată să depună plângere penală împotriva agresorului, să aibă curaj, deoarece omul trebuia să se plimbe prin tribunale ani de zile și la final nu știa cât de protejat va fi, mai ales dacă agresorul este liber.

Poate că de acum înainte, cei care recurg la astfel de acte de violențe cibernetice, vor fi mult mai intimidați știind că există o lege care sancționează astfel de derapaje. Dar nu este suficient în opinia mea atâta timp cât pedeapsa pentru astfel de fapte este de doi ani, așa cum înțeleg că se dorește! Omul de rând nu va sta niciodată liniștit atâta tîmp cât pedeapsa este sub cinci ani, deoarece agresorul se va plimba liber pe străzi, putând oricând să se răzbune. Păi și atunci care este efectul legii? Ar putea fi în pedepse suficient de mari, astfel încât agresorul să nu mai îndrăznească niciodată să aducă atingere integrității psihice a victimei.

Așadar, din tot ce am citit, am înțeles că pedepsele pentru violenţe cibernetice variază. Acestea prevăd trei luni de închisoare pentru ameninţări prin telefon, şase luni de detenţie în cazul urmăririlor şi cinci ani pentru şantaj. Iar cine se răzbună pe fostul partener şi postează pe internet imagini cu persoana în cauză ar putea primi doi ani de închisoare.

Oare este suficient? Nu înțeleg de ce pedepsele sunt așa mici! Credem că actele de violență de până acum i-au impresionat pe inițiatorii proiectului de lege? De exemplu, au fost situații în care infractorii au înregistrat agresiunile sexuale, astfel fetele și femeile au fost forțate să ofere fotografii intime, au fost amenințate cu privire la publicarea online a materialelor sau imaginilor sexuale, groaznic și greu de depășit. Întreb și eu, aceste pedepse vor conduce la atingerea scopului propus și mă refer în mod special la pedepsele sub cinci ani?

Și ca să vă faceți o părere despre intensitatea acestor violențe cibernetice la nivel european, redau un sondaj Women’s Aid, din 2017, care arăta că:

  • 45% dintre victimele violenței domestice au raportat existența unei forme de abuz online în timpul relației lor;
  • 48% dintre victime au raportat că au fost hărțuite sau abuzate online de fostul lor partener odată ce părăsiseră relația, iar 38% au raportat urmărirea online odată ce au părăsit relația;
  • 75% au raportat îngrijorarea că poliția nu a știut cum să răspundă cel mai bine la abuzul online sau hărțuirea, iar 12% din aceste victime au raportat abuzuri la poliție și nu au fost ajutate – în pofida creșterii rapide a numărului de femei care se confruntă cu violența online, doar 26% dintre agențiile de aplicare a legii din 86 de țări chestionate iau măsurile corespunzătoare;
  • 93% dintre victimele abuzului sexual bazate pe imagine (răzbunare pornografică) au declarat că au suferit o suferință emoțională semnificativă;
  • 70% dintre femeile care au fost victime ale violenței cibernetice au prezentat cel puțin o formă de violență fizică și / sau sexuală de la partenerul intim;
  • 1 din 5 adolescenți din Europa se confruntă cu hărțuirea cibernetică, iar fetele prezintă un risc mai mare (23,9% față de 18,5%).

Ca să rezumăm:
Dincolo de sancțiunile penale aplicate agresorilor, prin introducerea violenței cibernetice în Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, este foarte important ca victimele să știe că pot beneficia de adăpost și de ordin de protecție. Sincer, aceasta este singura formă de protecție rapidă și cu caracter provizoriu a victimelor și pentru care mă bucur că au inclus violența cibernetică în Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice.

Dă un share dacă ți-a plăcut acest articol

Facebook
Twitter
LinkedIn
Pinterest
Despre autor
Mihaela Olaru

Avocat, soție, mamă, o femeie care radiază bunătate „serafică”, a spus cândva o personalitate emblematică a sistemului judiciar din România. 

Autori invitați
Ediție specială cu Adrian Năstase | "Prin tribunale ca prin viață" cu Mihaela Olaru
Mă găsești și pe social media