Am dat o fugă într-un magazin de bricolaj deoarece aveam mare nevoie de câteva lucruri pentru grădinărit. Ce am văzut? Oameni care nu purtau mască sau masca era ținută sub bărbie, oameni care se înghesuiau de parcă nimic nu s-a întâmplat, ce să mai vorbim de distanțarea socială și de respectarea unor reguli.
Aglomerație totală nu glumă, parcă 15 mai ar veni ca un fulger și toată lumea nu ar mai avea timp de nimic. Am rămas cu gura căscată și am început să mă întreb dacă eu am luat-o razna? Mi-am tras masca cât am putut, părul aproape mi-a acoperit fața și m-am ferit să nu fiu recunoscută de nimeni. Priveam în jurul meu și oamenii nu păreau deranjați absolut deloc nici de faptul că e aglomerat, nici de faptul că nu aveau mască.
La un moment dat, mă așez la o coadă destul de lungă, fără distanțare de vreun fel și în încercarea mea de a păstra o distanță suficient de confortabilă pentru mine, am simțit privirile nedumerite de parcă eu aș fi încălcat liniștea și ordinea publică. Mai apoi, auzeam voci nedumerite și deranjante că nu se deschid terasele, restaurantele sau plajele. Doamne ferește mi-am zis în sinea mea: eu am înnebunit sau trăiesc în altă lume! M-am uitat în jurul meu din nou și tot așa, parcă nu mai înțelegeam nimic. Iar m-am întrebat, Doamne, eu am înnebunit, am stat prea mult în casă?
De unde trag concluzia că foarte multe persoane nu cred absolut deloc în această pandemie sanitară. Dacă nu au ieșit până acum din casă sau au respectat cât de cât măsurile de austeritate impuse de Organizația Mondială a Sănătății și de Ordonanțele Militare, a fost din cauza posibilelor amenzi.
Și mă întreb din nou: Cum va fi viața noastră după 15 mai? La ce am văzut aici și în trafic, după mine, vor fi oameni care nu vor respecta distanțarea socială, cel mult vor purta masca obligatoriu, însă purtată de formă ca să nu fie amendați.
Da, odată ce vom ieși de sub amenințarea restricțiilor și amenzilor, sigur vor fi oameni care vor infecta pe cei care respectă regulile de protecție sanitară impuse de amenințarea COVID 19. Și, în aceste condiții iarăși mă întreb: de ce am stat în casă două luni de zile?
Am stat în casă pentru a nu mă expune atât pe mine, cât și familia mea sau a nu răspândi acest virus periculos. Am stat în casă pentru că îmi pasă de oameni, vreau să muncesc și să revin la o viață cât de cât normală.
Ce urmează de săptămâna viitoare încolo? Chiar dacă va fi o relaxare posibil controlată, sunt șanse mari să crească alarmant numărul de cazuri noi. Vreau să cred că vom trece cu bine peste perioada asta însă impactul psihologic pe care pandemia îl are asupra noastră, a tuturor, va rămâne.
În concluzie, mulți spun că lumea va fi altfel după COVID-19. Sigur e că în vremurile ce vor veni vom fi mai distanțați social, mai mascați și ne place sau nu, lumea se va schimba. A început să o facă deja. Viața după coronavirus va fi altfel decât cea pe care am trăit-o!
