Dacă anul acesta ai vrea să faci ceva diferit, atunci este momentul potrivit să vizitezi Londra. Am fost acolo în 2017, și pot spune că în acestă perioadă orașul este mai frumos ca niciodată. Străzile sunt împodobite cu luminițe, brazii de Crăciun luminează fiecare casă, iar zîmbetele londonezilor emană fericire. Oare cât de greu este să fi fericit?
În drumul nostru spre Londra, ne oprim pentru un ceai și o cafea bună. Un polițist se oprește în loc, ne salută zâmbind și spune: Merry Christmas!!! Atunci am înțeles cât de important este pentru londonezi să urezi „Crăciun fericit” tuturor trecătorilor, aceasta fiind o tradiție la care britanicii par să țină foarte mult!
Dar cum am ajuns eu să mă gândesc vreodată că pot lăsa țara mea, tradițiile și obiceiurile noastre și voi ajunge să petrec Crăciunul la Londra?
Este ușor de dedus. Copiii tăi sunt cei care te motivează să lași casa părintească, părinții, bunicii, tradițiile românești și să zbori în Marea Britanie, că vrei sau nu vrei …
Dar cum a început totul, … au trecut 5 ani de când fata cea mare, Anamaria, a părăsit România. Să studiezi în străinătate este o mare provocare pentru oricine, dar si o plăcere, o experiență unică. Sunt foarte multe lucruri noi de învățat, multe locuri de vizitat, experiențe pe care oricine si le-ar dori. Însă ce se întâmplă cu părinții?
Ciudat, în dimineața în care Anamaria a plecat la aeroport, am făcut un atac de panică. A fost groaznic. M-am simțit abandonată, 18 ani nedespărțite și totuși trebuia să accept că așa este cel mai bine pentru ea.
Camera ei, este și astăzi, așa cum a lăsat-o, intactă. Biroul, adeseori îl folosesc eu, cărțile, ornamentele, până și boneta cu tot cu roba de absolvire, eșarfa care-mi sare în ochi de fiecare dată, și citesc cu lacrimi în ochi: Colegiul Național „Matei Basarab” Promoția 2014 , toate, au rămas la locul lor, puse la vedere.
O foaie albă, lipită deasupra patului, păstrează vii, trei dorințe: Vreau să ajung în Anglia. Vreau să iau Bacul peste 9. Vreau să studiez în Hull. Sunt dorințe așternute pe hârtie de ea. Visurile ei sau împlimit între timp, au trecut deja 5 ani, însă tristețea din sufletul meu rămâne, mai ales în preajma sărbătorilor de iarnă.
Copiii au nevoie de amintiri frumoase, de experiențe în relația cu noi, părinții. Să își aducă aminte peste ani și ani, de tot ce au trăit alături de noi, în casa părintească. Așa am fost noi, timp de 18 ani, împreună. Întotdeauna mi-am dorit să petrec mai mult timp alături de fetele mele. De ce? Timpul nu așteaptă pe nimeni și anii nu se mai întorc, este normal.
A fost greu, atunci când ne-am despărțit; ea avea 18 ani, iar sora ei, 9 anișori. Vă imaginați ce este în inima unui copil de 9 ani, care trebuie să înțeleagă de ce sora ei pleacă din casa părintească, undeva așa departe în lume. Între timp a înțeles … acum are puțin peste 15 ani, este o adolescentă frumoasă și plină de viață, ca și sora ei cea mare.
Da, este legea firii, copiii cresc, iar noi, ne uităm cu atâta ardoare către perioada copilăriei. Pentru mine, pentru fetele mele, copilăria a fost cea mai frumoasă! Valorile morale și spirituale le-au conturat sensul vieții, aspirațiile, iubirea, bunătatea, generozitatea.
Și totuși într-o zi, cu aceeași generozitate, Anamaria ne-a întors emoția și visurile copilăriei, printr-o invitație de a petrece sărbătorile de iarnă în Marea Britanie. Cât ai bate din palme, am dat „Crăciunul la Șușani”, satul copilăriei mele, pe „Crăciunul la Londra”. Cine nu ar face la fel …
Magia sărbătorilor îmi invadase sufletul, nu numai mie, ci și Dianei, mai era puțin până la Crăciun și toate gandurile noastre se îndreaptă către acele zile de poveste, “Crăciun la Londra”. Îmi aduc aminte vocea Dianei: mami, dacă nu ne trezim dimineața și pierdem avionul? Vreau să mă întâlnesc mai repede cu sora mea, nu am văzut-o de la Crăciunul trecut! De un an, îmi este tare dor de ea?
În 21 decembrie 2017, am decolat… avionul era plin de români. M-am tot întrebat, unde pleacă oamenii aceștia? De ce nu petrec sărbătorile acasă cu cei dragi? Dar eu, oare, de ce eram în aceași situație?
Revederea cu Anamaria a fost plină de speranță și încredere că o voi determina să se întoarcă acasă, în România. Însă ce a urmat, vă puteți imagina …
Am descoperit în capitala Marii Britanii, frumusețea unei lumi nevăzute. Străzile, clădirile, vitrinele magazinelor, autobuzele, până și ploaia și goana noastră după umbrele ne-au înfrumusețat sufletul, care până mai ieri, plângea după meleagurile pitorești din țara noastră, România.
Piața de Crăciun de la London Bridge este de o frumusețe remarcabilă. Cred că erau peste 40 de căsuțe de lemn pline cu suveniruri, mâncare, până și vin fiert, este incredibil … subit gândurile mele zboară acasă, România, draga mea țară, de ce mă gândesc într-una la tine?
De ce mă gândesc? Până și aici, din loc în loc aud vorbindu-se românește. Sunt mulți români în Marea Britanie, chiar foarte mulți. Oare se mai întorc acasă? Pe fata mea nu am reușit să o conving, nici nu mai insist, de ce să fac asta, când văd cât de fericită este aici!
Londra este un oraș binecuvântat, asta simt, atâtea obiective turistice interesante, este locul unde ai putea descoperi la nesfârșit lucruri noi.
Palatul Buckingham, m-a cucerit pe deplin. Nu îl văzusem în realitate până în acel moment. Clădirea impunătoare este una dintre cele mai interesante din Londra, iar faptul că aici se desfășoară cele mai importante evenimente regale crează curiozitate în rândul vizitatorilor de pretutindeni. Vă dați seama ce senzație, ce trăiri am avut … Este ușor să închizi ochii și îți imaginezi frumusețea regală din interiorul Palatului.
În fine, Magia Sărbătorilor începe să îmi invadeze sufletul … Acasă la fiica mea, am trăit zile de bucurie și relaxare. Oamenii radiază fericire în jurul nostru! Și mă întreb de atunci într-una: de ce ei pot să fie fericiți, și noi ne complicăm viața pe zi ce trece?
În mica mea vacanță, vă mărturisesc că în fiecare zi am fost impresionată de nivelul de educație, respect, bun simț și eleganță al oamenilor de pe aici, de bucuria și zâmbetul care nu le lipsește și de dorința lor de a te întreba neîncetat dacă ești bine.
Tot ce am descoperit în Londra, a fost mai mult decat îmi doream sau speram să găsesc în această scurtă călătorie: fericirea.
Și mă întreb și astăzi: a fost nevoie de această călătorie la Londra, ca eu să înțeleg într-un final că fericirea este așa ușor de atins oriunde te-ai afla? Fie că mergi prin ploaie, mergi pe străzile împodobite și luminoase, mergi cu autobuzul, cânți sau dansezi? Eu, zic, că da, a fost nevoie.
În concluzie, nu uitați să trăiți! Povestea Crăciunului ne ajută să fim fericiți pe moment, însă de noi depinde ca povestea „fericirii” să meargă mai departe…
Crăciun fericit, oriunde v-ați afla!
