Este o sâmbătă mohorîtă, însă plutește în aer spiritul sărbătorilor de iarnă! Și ce dacă ? aud pe ici, pe colo. Lumea se simte sau trebuie să se simtă fericită de sărbători, nu? Da, în această perioadă a anului ne pregătim pentru una dintre cele mai importante si fericite sărbători: CRĂCIUNUL.
Copiii se gândesc cu bucurie la această zi: abia așteaptă să deschidă cadourile pe care le vor primi de la Moș Crăciun; adulții sunt încântați de zilele libere de la muncă, de petrecerile de Crăciun, de timpul pe care îl vor petrece cu familia, de atmosfera cu cântece și filme de Crăciun; de focul din soba de la țară și o cană de vin fiert, adus cu atâta dragoste și căldură de bunica.
Offf, ce viață frumoasă …
M-am trezit de dimineață, cafeaua și colindele mă însoțesc în timp ce-mi aștern gândurile pe hârtie. Ascult Radio Magic FM, întotdeauna când scriu, mă relaxează muzica, mă ajută să intru în stare (spun „stare”, pentru că cineva drag m-a făcut să înțeleg cât de important este momentul acesta), amintirile vin către mine de parcă s-ar fi întâmplat ieri.
Si totuși, se întâmpla prin 2007 … a trecut ceva timp, însă și atunci ca și azi, eram în ajunul sărbătorilor de iarnă. Era într-o zi de sâmbătă sau duminică, nu mai știu exact, clar, era weekend. Se întâmplase o nenorocire în viața unui femei cu suflet mare, o femeie care avea grijă ca totul să fie impecabil la birou, strălucitor și plin de dragoste. Rodica, o femeie simplă, de o frumusețe sufletească rar întâlnită, trăia drama vieții ei.
Singurul ei copil, un băiat politicos, bine crescut, un tânăr frumos, înalt, cu un zâmbet cuceritor, căzuse în mrejele unui anturaj periculos. Abia ce terminase liceul, însă, au avut grijă, acești infractori, distrugători de vieți, să-i influențeze destinul tânărului Ionuț și familiei greu încercate.
Ningea așa frumos, chiar era o atmosferă magică și printre acțiunile mele speciale de sărbători, mă opresc. Telefonul, nu îmi dă pace și totuși nu mă pot abține să nu răspund.
Rodica, plângea … doamna Mihaela, l-au reținut pe Ionuț. L-au ridicat de pe stradă, copilul meu este reținut la Secția de poliție … Vă rog, veniți din suflet, vă rog!
Parcă și astăzi, aud vocea plină de durere a mamei care nu înțelegea de ce viața este așa de dură, și se întreba retoric, cu ce a greșit ea în această viață, ca Dumnezeu să o pedepsească așa.
Am luat roba repede, am aruncat-o în mașină, știam că v-a urma o zi lungă și într-un târziu voi ajunge în instanță cu propunere de arestare preventivă pentru Ionuț. Parcă și acum văd bradul de Crăciun din interiorul Parchetului unde era audiat Ionuț de către procurorul de caz. Spiritul Crăciunului era chiar și acolo, însă ce folos, nu ne-a ajutat cu nimic.
Am plecat către instanța de judecată, eram destul de tristă, nu reușisem să-l conving pe procuror. Gândul meu era acum îndreptat spre Judecător, spre „libertate”, o stare normală de altfel, însă cum să-l conving pe judecător?
Avea cum să triumfe spiritul legii coroborat cu spiritul Crăciunului? Metaforic, spun asta, desigur…
Se deschide ușa, intră în sala de judecată, un Domn’ Judecător, cam de aceeași vârstă cu mine, destul de tânăr, m-am gândit în sinea mea. Avea o voce impunătoare, o privire pătrunzătoare și destul de intrigat de fapta reținută în sarcina inculpatului. Da, Ionuț avea această calitate, tânărul care depășise puțin vârsta de 18 ani, nu mai era minor și era cercetat pentru infracțiunea de furt … ce credeți?
De ce a făcut asta, Ionuț, un tânăr educat, practic nu-i lipsea nimic. Vă răspund acum, pentru a-și procura droguri… Este grav, nu? Putea să devină o dependență, să conducă către o întreagă activitate infracțională pe termen lung, o să vedeți de ce spun asta, în scrierile mele viitoare.
Ajungem în momentul în care Ionuț trebuia sa-i explice judecătorului de ce a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, să dea o declarație. A început să vorbească, ochii erau plin de lacrimi, însă el era curajos. A explicat cum a fost racolat, de ce a căzut victima unor interlopi care vindeau droguri în spatele liceului și de ce el a săvârșit infracțiunea de furt.
Rușinea se citea pe chipul său, conștientiza pe deplin momentul, privirea era una cu pământul, însă din când în când, se uita în ochii mei și se putea observa destul de ușor disperarea din sufletul lui.
A venit momentul crucial pentru mine … Eu, avocatul femeie, Mihaela Olaru, trebuia să-l conving pe judecător, atât în litera cât și în spiritul legii și nu uitați esența, spiritul Crăciunului plutea chiar și în Judecătoria Sectorului 1 București.
Nu știu cât de mult a contat pledoaria mea, o poveste spusă într-un ritm profund emoționat, coroborând împrejurările care l-au condus pe tânărul Ionuț la încălcarea unor reguli cu circumstanțele atenuante reținute în sarcina sa, însă știu un lucru:
Ionuț a ajuns înaintea mea acasă.
Povestea nu se opreste aici în ceea ce-l privește pe Ionuț: cert este, că, de data aceasta, Spiritul Crăciunului l-a salvat pe Ionuț, prin ochii si inima unui OM: Judecătorul.
În concluzie, toată lumea se simte sau trebuie să se simtă fericită de Sărbători, nu? Spiritul Crăciunului există!
