Prin tribunale ca prin viață | Şcoala online, între compromis și neputință

Pandemia de Covid-19 a schimbat cursul educației românești și i-a făcut pe mulți copii să fie mult mai vulnerabili la modul de predare, de învățare, precum și la pericolele din mediul online. Din acest motiv, sunt evidente beneficiile prezenţei la şcoală. Fiind direct interesată de acest subiect, am stat de vorbă cu fiica mea, elevă la liceu și cu mai mulți elevi, părinți, dar și profesori. Iată cum au perceput elevii, părinții și profesorii educația online: dezastruoasă, ineficientă, un compromis care trebuie să înceteze imediat.

Concret, toată lumea spune că este bine ca școala să reînceapă fizic, cu prezența elevilor în clase, cât de repede. Astăzi, și eu cred că nu există niciun dubiu, școala online se află între compromis și haos. Dacă, în cel mai scurt timp, copiii nu se întorc fizic la școală, și anul școlar 2020-2021 va fi compromis. În egală măsură, un sondaj online realizat între 14-20 octombrie de Fundația Agenția de Dezvoltare Comunitară „Împreună”, alături de Consiliul Național al Elevilor și Federația Națională a Asociațiilor de Părinți, prezintă cam aceeași opinie: „pentru 51% dintre elevi, prima lună de școală a fost mai degrabă haotică, încercând să țină pasul cu provocările pandemiei COVID-19. De asemenea, aproximativ 30% dintre elevi consideră că, în prezent, modul în care se fac cursurile este un compromis. Sunt elevi pentru care educația, acum, este foarte proastă și ineficientă. Elevii se plâng că le este dificil să învețe în contextele educaționale în care se află și că unii dintre profesori nu se implică suficient pentru a îmbunătăți calitatea educației oferite. În ceea ce privește profesorii, 40% dintre cadrele didactice evaluează educația din prima lună de școală ca fiind un compromis, iar 34% consideră că aceasta este de calitate. Totodată, sunt și profesori care consideră că educația online s-a îmbunătățit de la o zi la alta. Mergând mai departe, în proporție de 49%, părinții observă și ei compromisul din educație, iar alți 33% consideră că procesul educațional este haotic. Este un sistem ce se bazează foarte mult pe gradul de responsabilitate al copilului. Părinții constată faptul că învățământul a devenit, din ce în ce mai mult, responsabilitatea elevilor și a părinților și mai puțin a reprezentaților școlii, se predă extrem de puțin, în schimb, se dau foarte multe teme.”

O altă problemă pe care au ridicat-o părinții și elevii se referă la faptul că profesorii nu sunt destul de bine pregătiți în competențele digitale. Ca o concluzie, elevii menționează că le este dificil să învețe în contextele educaționale în care se află și că unii dintre profesori nu se implică suficient pentru a îmbunătăți calitatea educației oferite.

În aceste condiții, reprezentanții părinţilor au discutat cu ministrul Educaţiei şi au agreat data de 8 februarie pentru revenirea elevilor în bănci.
O altă problemă reală cu care se confruntă părinții și sistemul educațional din România, vizează vulnerabilitatea copiilor la pericolele din online. Ei pot deveni victime sigure ale unor persoane de rea credință. Atunci când nu există încredere între copii și părinți, copiii cad în plasa unor personaje care-i pot manipula ușor pe Internet. Situații de acest gen au fost dintotdeauna, însă am constatat că pericolele veneau din partea unor agresori necunoscuți public și cu un grad de educație scăzut. În schimb, odată cu pandemia de coronavirus, capcanele vin din partea unor persoane cunoscute în spațiul public și care au un comportament nepotrivit cu minorii pe rețelele de socializare. În opinia mea, aici vorbim de bullying asupra copilului. De ce? Simplu de înțeles, copiii nu percep acest lucru ca fiind bullying sau făcându-le rău, ci mai degrabă ca fiind un sprijin. În multe cazuri, deja cunoscute în spațiul public, găsim două tipuri de bullying, un bullying direct asupra copilului și un bullying asupra sistemului de educație, care bullying se transferă și la nivelul copilului, prin faptul că acei copii care ar trebui să participe la procesul de educație sunt instigați la ură și la bullying împotriva propriilor profesori.

Este vorba de violența psihologică, cibernetică sau cyberbullyingul, care constă în acțiuni care se realizează prin intermediul rețelelor de internet, calculator, tabletă, telefon mobil și poate cuprinde elemente de hărțuire online, alături de un conținut ilegal și ofensator, care se referă la orice comportament mediat de tehnologie, identificat în spațiul de social-media, website-uri, mesagerie. Acest act îl întâlnim atunci când vorbim de violențe sexuale, de hărțuire sau de îndemnuri la revoltă, iar toate aceste acte de violență asupra copiilor pe internet sunt grave și aduc atingere vieții și integrității psihologice a minorului. Din acest motiv, părinții trebuie să ia atitudine și să facă plângere penală de îndată la Politie sau Parchet. În concluzie, această formă de violență nu se limitează numai la anunțarea părinților sau profesorilor, ci se poate face plângere la poliție sau parchet pentru a se deschide urmărirea penală împotriva respectivilor agresori. Pe de altă parte, avem o Lege anti-bullying în școli și norme metodologice, conform cărora se potsesiza organele de poliţie, serviciile de asistenţă socială ori SMURD.

(ORDIN nr. 4.343/2020 din 27 mai 2020 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 7 alin. (1^1), art. 56^1 şi ale pct. 6^1 din anexa la Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, privind violenţa psihologică – bullying EMITENT: Ministerul Educaţiei și Cercetării, publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 492 din 10 iunie 2020).

În concluzie, este foarte important să urmărim îndeaproape copiii, altfel pot fi  victimele sigure ale manipulatorilor media și ale unor modele negative din online.

O altă problemă pe care au ridicat-o părinții și elevii se referă la faptul că profesorii nu sunt destul de bine pregătiți în competențele digitale. Ca o concluzie, elevii menționează că le este dificil să învețe în contextele educaționale în care se află și că unii dintre profesori nu se implică suficient pentru a îmbunătăți calitatea educației oferite.

În aceste condiții, reprezentanții părinţilor au discutat cu ministrul Educaţiei şi au agreat data de 8 februarie pentru revenirea elevilor în bănci.
O altă problemă reală cu care se confruntă părinții și sistemul educațional din România, vizează vulnerabilitatea copiilor la pericolele din online. Ei pot deveni victime sigure ale unor persoane de rea credință. Atunci când nu există încredere între copii și părinți, copiii cad în plasa unor personaje care-i pot manipula ușor pe Internet. Situații de acest gen au fost dintotdeauna, însă am constatat că pericolele veneau din partea unor agresori necunoscuți public și cu un grad de educație scăzut. În schimb, odată cu pandemia de coronavirus, capcanele vin din partea unor persoane cunoscute în spațiul public și care au un comportament nepotrivit cu minorii pe rețelele de socializare. În opinia mea, aici vorbim de bullying asupra copilului. De ce? Simplu de înțeles, copiii nu percep acest lucru ca fiind bullying sau făcându-le rău, ci mai degrabă ca fiind un sprijin. În multe cazuri, deja cunoscute în spațiul public, găsim două tipuri de bullying, un bullying direct asupra copilului și un bullying asupra sistemului de educație, care bullying se transferă și la nivelul copilului, prin faptul că acei copii care ar trebui să participe la procesul de educație sunt instigați la ură și la bullying împotriva propriilor profesori.

Este vorba de violența psihologică, cibernetică sau cyberbullyingul, care constă în acțiuni care se realizează prin intermediul rețelelor de internet, calculator, tabletă, telefon mobil și poate cuprinde elemente de hărțuire online, alături de un conținut ilegal și ofensator, care se referă la orice comportament mediat de tehnologie, identificat în spațiul de social-media, website-uri, mesagerie. Acest act îl întâlnim atunci când vorbim de violențe sexuale, de hărțuire sau de îndemnuri la revoltă, iar toate aceste acte de violență asupra copiilor pe internet sunt grave și aduc atingere vieții și integrității psihologice a minorului. Din acest motiv, părinții trebuie să ia atitudine și să facă plângere penală de îndată la Politie sau Parchet. În concluzie, această formă de violență nu se limitează numai la anunțarea părinților sau profesorilor, ci se poate face plângere la poliție sau parchet pentru a se deschide urmărirea penală împotriva respectivilor agresori. Pe de altă parte, avem o Lege anti-bullying în școli și norme metodologice, conform cărora se potsesiza organele de poliţie, serviciile de asistenţă socială ori SMURD.

(ORDIN nr. 4.343/2020 din 27 mai 2020 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 7 alin. (1^1), art. 56^1 şi ale pct. 6^1 din anexa la Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, privind violenţa psihologică – bullying EMITENT: Ministerul Educaţiei și Cercetării, publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 492 din 10 iunie 2020).

În concluzie, este foarte important să urmărim îndeaproape copiii, altfel pot fi  victimele sigure ale manipulatorilor media și ale unor modele negative din online.

Dă un share dacă ți-a plăcut acest articol

Facebook
Twitter
LinkedIn
Pinterest
Despre autor
Mihaela Olaru

Avocat, soție, mamă, o femeie care radiază bunătate „serafică”, a spus cândva o personalitate emblematică a sistemului judiciar din România. 

Autori invitați
Articole recente
Ediție specială cu Adrian Năstase | "Prin tribunale ca prin viață" cu Mihaela Olaru
Galerie Foto