A fost ceva inedit pentru mine… și mai târziu sceneta noastră umoristică a prins viață: Prin tribunale ca prin… Revelione, la A7TV. Înainte de a scrie despre actul umoristic, vreau să fac un scurt istoric al anului 2020 văzut prin ochii unui avocat și jurnalist, dacă pot să spun și așa.
2020, a fost un an care și-a pus amprenta în istoria noastră modernă. Epidemii care au scris istoria au mai fost, însă ce am trăit cu toții anul trecut nu vom uita niciodată.Sigur, nu a fost ușor pentru nimeni, deoarece viața ne-a demonstrat tuturor cum ne poate schimba ritmul fără prea mult efort. Sensul vieții este așa cum fiecare dintre noi și-l face, cu bune și cu rele, însă nicicând nu am crezut că o epidemie ne va schimba cursul firesc al vieții.
În plină pandemie de coronavirus, care a declanșat în lume un șir de schimbări politice și sociale, ne-am resemnat și am rămas de multe ori neputincioși în fața realității. Teama de infectare ne-a dus aproape pe toți la resemnare în fața bolii. În speranța descoperirii unui vaccin cât mai eficient, ne-am închis orizontul în jurul unei dorințe care, în sfârșit, s-a îndeplinit. După un an politic tumultuos, cu mișcări politice care nu au mai surprins pe nimeni, a venit și momentul istoric, adică acela al vaccinării.
Oare se apropie finalul pandemiei în lume sau este doar o speranță de mai bine? Am înțeles că,săptămânal, în România vor ajunge în jur de 140.000 de doze de vaccin împotriva Covid-19. În cadrul strategiei de vaccinare există trei etape: prima etapă este cea adresată personalului medical şi personalului din sistemul social, în etapa a doua este vaccinată populaţia la risc şi persoanele care definesc activităţi esenţiale şi în etapa a treia este vorba despre vaccinarea populaţiei generale.
În speranța că vom reuși cu toții să ne vaccinăm și să rămânem sănătoși, este clar pentru mine că niciodată nu vom mai reveni la viața de dinaintea crizei sanitare.
În ceea ce mă privește, am trăit un an diferit și greu de depășit în starea de urgență, după care a intervenit obișnuința și apoi resemnarea. Am trăit să văd o anumită ordine judiciară în instanțele de judecată, pledând numai cu mască, mi-am dorit tot timpul ca vocea mea să treacă prin mască. Aceasta mi-a cenzurat chipul și mi-a șters expresivitatea convingătoare care nu trebuie să lipsească în nicio pledoarie din lume.
În ceea ce priveşte televiziunea, a doua pasiune care îmi umple viața, a fost la superlativ. Televiziunea A7TV mi-a deschis ușa și am intrat într-o lume puțin cunoscută la început, apoi înfloritoare și plină de frumos. M-am autoeducat și am învățat, pas cu pas, am și greșit, însă nu am uitat niciodată ce rol important am aici: acela de a contribui efectiv la educația juridică a cetățeanului. Sunt onorată că fac parte dintr-o echipă de profesioniști, unde primează corectitudinea, curajul, bunătatea și iubirea.
Cu privire la scrierile mele aici, pe cristoiublog.ro, anul 2020 mi-a oferit momentul de liniște, de intrare „în stare”, așa cum spune scriitorul și jurnalistul Ion Cristoiu, mentorul meu aici. Sper să am mult mai mult timp pentru scris și poate, cândva, se va împlini un vis, acela de a scrie o carte de interviuri. Da, interviuri pe care le iau cu mult drag, de la oameni mult mai deștepți decât mine în cadrul emisiunii „Povești de viață” de la Juridice.ro
Din nefericire, anul 2020 mi-a adus și tristețe, deoarece nu am putut să continui proiectul de educaţie juridică în școli „Viața fără violență”. Sper ca odată cu diminuarea pandemiei sanitare să putem continua și acest proiect atât de necesar pentru tinerii noștri.
În concluzie, Viața bate filmul! Am avut un an plin, am respectat toate regulile impuse și cel mai mult m-a impresionat să văd toată lumea cu mască, păstrând distanțarea fizică și, bineînțeles, măsurile legale impusese de autorități. Că unii nu au respectat regulile și încă nu le respectă este de neadmis într-o societate pandemică care a curmat un număr semnificativ de vieți. Însă, ce va urma de aici încolo depinde numai și numai de noi. Autoritățile fac ce pot, cu toate că noi încă avem mari așteptări și speranța de mai bine.
Așa cum am precizat la începutul articolului, vă invit să urmăriți un moment artistic de Revelion, scris de mine, și care reflectă realitatea politică, văzută simplu: „Prin tribunale ca prin viață”. Este un act umoristic realizat împreună cu colegii mei: Cornel Dărvășan, Ionică Herlea, Fabien Bevis și Ani Crețu. Aici am jucat un rol important, acela de judecător, iar colegii mei au pus în scenă personaje pitorești ale vieții politice românești.
Cert este că nimic nu ar fi fost posibil fără sprijinul întregii echipe a televiziunii A7Tv, sub coordonarea producătorului general Monica Mihai.
Să aveți un an mult mai bun și mai frumos! La mulți ani!