Oricine poate să fie hărțuit oricând la locul de muncă și poate să treacă printr-o experiență îngrozitoare, care să-i schimbe viața o dată pentru totdeauna. După anii buni de așteptare și incertitudine, Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat, vineri, 7 august 2020, Legea referitoare la prevenirea şi combaterea hărţuirii morale la locul de muncă.
Actul normativ are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, precum şi a Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, în sensul instituirii unor măsuri pentru prevenirea şi combaterea hărţuirii morale la locul de muncă.
Concret, legea vizează faptul că angajatorii pot fi obligați în instanță să acorde daune compensatorii și morale salariaților care au fost hărțuiți moral la locul de muncă.
Mai mult decât atât, salariații vor putea beneficia și de sumele necesare pentru consiliere psihologică, sume ce vor veni din partea angajatorului. În caz contrar, sancţiunea este amendă de la 30.000 lei la 50.000 lei.
De asemenea, este interzisă stabilirea de către angajator, în orice formă, de reguli sau măsuri interne care să oblige, să determine sau să îndemne angajaţii la săvârşirea de acte sau fapte de hărţuire morală la locul de muncă. Nerespectarea acestei prevederi se sancţionează cu amendă de la 50.000 lei la 200.000 lei.
Angajatul victimă a hărţuirii morale la locul de muncă trebuie să dovedească elementele de fapt ale hărţuirii morale, sarcina probei revenind angajatorului, în condiţiile legii. Intenţia de a prejudicia prin acte sau fapte de hărţuire morală la locul de muncă nu trebuie dovedită.
Potrivit legii, constituie contravenţie hărţuirea morală la locul de muncă săvârşită de către un angajat, prin lezarea drepturilor sau demnităţii unui alt angajat, şi se pedepseşte cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei.
Legea mai prevede că toți salariații au dreptul la un loc de muncă lipsit de acte de hărțuire morală, niciun salariat nu poate fi sancționat, concediat sau discriminat (cu privire la salarizare, formare profesională, promovare) din cauză că a fost supus sau a refuzat să fie supus hărțuirii morale la locul de muncă iar salariatul poate fi reintegrat în muncă sau poate primi, în baza unei hotărâri judecătorești, despăgubiri în cuantum egal cu echivalentul drepturilor salariale de care a fost lipsit de către angajator.
În materia acestor reglementări, competența de a aplica sancțiuni contravenționale aparține CNCD, în timp ce instanțele de judecată sunt competente să soluționeze eventuale pretenții născute în urma unor fapte sau acte de hărțuire morală sau eventuale contestații. CNCD poate să oblige angajatorul să acorde unele despăgubiri (sumele necesare pentru consilierea psihologică) angajatului atunci când constată încălcarea legii.
Răspunderea disciplinară a salariatului vinovat de hărțuire morală nu înlătură însă răspunderea contravențională sau penală pentru acele fapte.
De asemenea, instanța de judecată care constată săvârșirea unei fapte de hărțuire va putea dispune, în condițiile legii:
- obligarea angajatorului la luarea tuturor măsurilor necesare pentru a stopa orice acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă (această măsură va putea fi dispusă și de către CNCD);
- reintegrarea la locul de muncă a angajatului în cauză;
- obligarea angajatorului la plata către angajat a unei despăgubiri în cuantum egal cu echivalentul drepturilor salariale de care a fost lipsit;
- obligarea angajatorului la plata către angajat a unor daune compensatorii și morale;
- obligarea angajatorului la plata către angajat a sumei necesare pentru consilierea psihologică de care angajatul are nevoie, pentru o perioadă de timp rezonabilă, stabilită de medicul de medicină a muncii (această măsură va putea fi dispusă și de către CNCD);
- obligarea angajatorului la modificarea evidențelor disciplinare ale angajatului.
Dar, ce este hărțuirea morală la locul de muncă?
„Orice comportament exercitat cu privire la un angajat, de către un alt angajat care este superiorul său ierarhic, de către un subaltern şi/sau de către un angajat comparabil din punct de vedere ierarhic, în legătură cu raporturile de muncă, care să aibă drept scop sau efect o deteriorare a condiţiilor de muncă prin lezarea drepturilor sau demnităţii angajatului, prin afectarea sănătăţii sale fizice sau mentale sau prin compromiterea viitorului profesional al acestuia, comportament manifestat în oricare dintre următoarele forme: a) conduită ostilă sau nedorită; b) comentarii verbale; c) acţiuni sau gesturi.”
De reținut modificările care au stat la baza noii legi:
Art. I. – Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 7 martie 2014, cu modificările și completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
La articolul 2, după alineatul (5) se introduc şapte noi alineate, alin. (51) – (57), cu următorul cuprins:
„(51) Constituie hărţuire morală la locul de muncă şi se sancţionează disciplinar, contravenţional sau penal, după caz, orice comportament exercitat cu privire la un angajat, de către un alt angajat care este superiorul său ierarhic, de către un subaltern şi/sau de către un angajat comparabil din punct de vedere ierarhic, în legătură cu raporturile de muncă, care să aibă drept scop sau efect o deteriorare a condiţiilor de muncă prin lezarea drepturilor sau demnităţii angajatului, prin afectare sănătăţii sale fizice sau mentale ori prin compromiterea viitorului profesional al acestuia, comportament manifestat în oricare dintre următoarele forme:
a) conduita ostilă sau nedorită;
b) comentarii verbale;
c) acţiuni sau gesturi.
(52) Constituie hărţuire morală la locul de muncă orice comportament care, prin caracterul său sistematic, poate aduce atingere demnităţii, integrităţii fizice ori mentale a unui angajat sau grup de angajaţi, punând în pericol munca lor sau degradând climatul de lucru. În înţelesul prezentei legi, stresul şi epuizarea fizică intră sub incidenţa hărţuirii morale la locul de muncă.
(53) Fiecare angajat are dreptul la un loc de muncă lipsit de acte de hărţuire morală. Niciun angajat nu va fi sancţionat, concediat sau discriminat, direct sau indirect, inclusiv cu privire la salarizare, formare profesională, promovare sau prelungirea raporturilor de muncă, din cauză că a fost supus sau că a refuzat să fie supus hărţuirii morale la locul de muncă.
(54) Angajații care săvârşesc acte sau fapte de hărţuire morală la locul de muncă răspund disciplinar, în condiţiile legii şi al regulamentului intern al angajatorului. Răspunderea disciplinară nu înlătură răspunderea contravenţională sau penală a angajatului pentru faptele respective.
(55) Angajatorul are obligaţia de a lua orice măsuri necesare în scopul prevenirii şi combaterii actelor de hărţuire morală la locul de muncă, inclusiv prin prevederea în regulamentul intern al unităţii, de sancţiuni disciplinare pentru angajații care săvârşesc acte sau fapte de hărţuire morală la locul de muncă.
(56) Este interzisă stabilirea de către angajator, în orice formă, de reguli sau măsuri interne care să oblige, să determine sau să îndemne angajații la săvârşirea de acte sau fapte de hărţuire morală la locul de muncă.
(57) Angajatul, victimă a hărţuirii morale la locul de muncă trebuie să dovedească elementele de fapt ale hărţuirii morale, sarcina probei revenind angajatorului, în condiţiile legii. Intenţia de a prejudicia prin acte sau fapte de hărţuire morală la locul de muncă nu trebuie dovedită.”
La articolul 26, după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alin. (11) şi (12), cu următorul cuprins:
„(11) Constituie contravenție hărţuirea morală la locul de muncă săvârşită de către un angajat, prin lezarea drepturilor sau demnităţii unui alt angajat, şi se pedepseşte cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei.
(12) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă:
a) de la 30.000 lei la 50.000 lei, neîndeplinirea de către angajator a obligaţiilor prevăzute la art. 2 alin. (55);
b) de la 50.000 lei la 200.000 lei, nerespectarea de către angajator a prevederilor art. 2 alin. (56).”
La articolul 26, după alineatul (2) se introduc trei noi alineate, alin. (21) – (23), cu următorul cuprins:
„(21) Ori de câte ori va constata săvârşirea unei fapte de hărţuire morală la locul de muncă, instanţa de judecată poate, în condiţiile legii:
a) să dispună obligarea angajatorului la luarea tuturor măsurilor necesare pentru a stopa orice acte sau fapte de hărţuire morală la locul de muncă cu privire la angajatul în cauză;
b) să dispună reintegrarea la locul de muncă a angajatului în cauză;
c) să dispună obligarea angajatorului la plata către angajat a unei despăgubiri în cuantum egal cu echivalentul drepturilor salariale de care a fost lipsit;
d) să dispună obligarea angajatorului la plata către angajat a unor daune compensatorii şi morale;
e) să dispună obligarea angajatorului la plata către angajat a sumei necesare pentru consilierea psihologică de care angajatul are
nevoie, pentru o perioadă rezonabilă stabilită de către medicul de medicină a muncii;
f) să dispună obligarea angajatorului la modificarea evidenţelor disciplinare ale angajatului.
(22) Ori de câte ori va constata săvârşirea unei fapte de hărţuire morală la locul de muncă, Consiliul aplică, în condiţiile legii, oricare dintre măsurile prevăzute la alin. (21) lit. a) şi e).
(23) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 100.000 lei la 200.000 lei neaducerea de către angajator la îndeplinire a măsurilor dispuse de către Consiliu. Plata amenzii nu exonerează angajatorul de aducere la îndeplinire a obligaţiilor prevăzute la alin. (21).”
La articolul 26, alineatul (4) se abrogă.
Art. II. – La articolul 6 din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse și de tratament între femei şi bărbaţi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 5 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, după alineatul (11) se introduce un nou alineat, alin. (12), cu următorul cuprins:
„(12) Hărţuirea morală la locul de muncă, pe criteriul de sex, este interzisă.
La final, vreau să vă spun o mică poveste care vizează o victimă a hărţuirii morale și sexuale la locul de muncă.
„Doamna avocat, îmi imaginam tot felul de scenarii, ceva de genul: Dacă l-aș vedea în instanță, ce aș face? Cum voi reacționa? Voi reuși să depășesc acel moment? Ce se v-a întâmpla cu mine?
Și, într-o bună zi, chiar l-am văzut. A fost ca un coșmar devenit realitate. Se întâmpla chiar în instanța de judecată.
El a negat acuzațiile de hărțuire. A urmat un proces greu și anevoios. În apărarea lui a spus că eram într-o relație și că sub nicio formă nu m-a hărțuit la locul de muncă.
A fost găsit vinovat de hărțuire, a avut un ordin de restricție timp de 6 luni, a trebuit să-mi plătească despăgubiri și să facă un număr mare de ore de muncă în folosul comunității.”
În altă ordine de idei, vreau să atrag atenția și cu privire la un alt mod de hărţuire, o modalitate de hărțuire actuală, prin intermediul comunicaţiilor electronice, ce a devenit cunoscută drept „hărţuirea şi persecutarea cibernetică”.
Prin intermediul acestor practici, deja folosite și în România, imaginile sugestive şi nedorite, sau e-mailurile, publicările de pe reţelele sociale ori SMS-urile cu caracter ameninţător sau abuziv reprezintă toate forme de persecutare cibernetică.
Prin urmare, hărţuirea şi persecutarea cibernetică înseamnă utilizarea tehnologiilor moderne de comunicare pentru a stânjeni, umili, ameninţa sau intimida o persoană, în încercarea de a dobândi putere şi control asupra acesteia.
În aceste situații, dacă unul dintre angajaţi se plânge că este victima unuia dintre actele menţionate mai sus, este important ca angajatorul să ia respectiva reclamaţie în serios şi să deruleze o investigaţie. La fel de important este ca victima să meargă cu demersul mai departe în justiție.
În concluzie, în ciuda acuzațiilor care au la bază comportamentul abuziv cu tentă sexuală sau de hărţuire morală, majoritatea celor care sunt hărțuiți la locul de muncă rareori raportează incidentul, iar cei care o fac suferă de obicei repercusiuni grave. Sper, ca toate aceste modificări legislative, transpuse acum într-o lege, să încurajeze victimele și să meargă până la capăt în demersul lor juridic.
La fel de important este ca această Lege referitoare la prevenirea şi combaterea hărţuirii morale la locul de muncă să devină cunoscută de cât mai multă lume.
