Cum este văzut avocatul în societatea românească… „Este avocatul de vină atunci când se pierde procesul?”
Mi se pune foarte des această întrebare. Poate și din cauza faptului că sunt avocat de ceva vreme, pot vorbi sincer, onest și într-un mod autentic. Este adevărat că m-am tot gândit dacă să vorbesc astăzi pe această temă, însă Maestrul Ion Cristoiu, m-a convins că este o temă importantă ce trebuie adusă în prim-plan.
Clar, percepția oamenilor asupra rolului și poziției profesiei de avocat în societate este una pozitivă. Avocatul nu este un funcționar al dreptului care gestionează norme. El este apărătorul oamenilor. El promovează și apără drepturile, libertățile și interesele legitime ale omului. Suntem în mileniul III, în anul 2020, și încă există mentalitatea publică că avocatul este de vină atunci când se pierde procesul.
Am încercat să înțeleg de ce clienții gândesc așa din primul moment când află soluția la condică… De multe ori ei uită că într-un proces, indiferent de obiectul juridic, o parte întotdeauna va pierde și alta va câștiga, cel mult se poate lua act de înțelegerea lor, atunci când se impune.
Spre exemplu: într-un proces de divorț cu minori, atâta timp cât părinții nu au înțelepciunea să hotărască ei cu privire la ieșirea din acea relație, cu privire la copiii lor, atunci, singurul care poate decide pentru ei este judecătorul. Sigur din acel moment o parte va fi mulțumită, iar cealaltă nu va înțelege de ce judecătorul a hotărât într-un fel. Va fi mult mai simplu pentru client, să se disculpe de orice vină și va arunca ușor „totul” asupra OMULUI – AVOCAT care a depus toate eforturile și garanțiile procesuale în apărarea intereselor legitime ale clientului său.
Din acel moment, clientul care a pierdut procesul va uita că pe toată perioada derulării procesului AVOCATUL a acționat cu profesionalism, a avut o conduită demnă, onorabilă și cinstită. Astfel, el a folosit cele mai adecvate mijloace pentru susținerea cauzei clientului său, l-a informat onest, a evaluat și cântărit în mod corect și realist șansele de câștig sau de pierdere ale cauzei, precum și consecințele conduitei procesuale adoptate. Și chiar și așa, din păcate, se aruncă cu noroi în avocați, fără să existe o minimă decență sau remușcare din partea unor clienți nemulțumiți de soluțiile date de magistrații judecători.
În consecință, atâta timp cât relațiile dintre avocat și clienții săi se bazează pe profesionalism, onestitate, probitate, corectitudine, sinceritate, loialitate și confidențialitate, nu sunt de acord cu conduita clientului care nu înțelege că decizia în ceea ce îl privește, îi aparține numai și numai judecătorului.
Știți foarte bine, legea îi rezervă judecătorului dreptul de a decide, puterea de apreciere, el trebuie să țină seama de toate circumstanțele cauzei, de principiile generale ale dreptului, de cerințele echității, pe scurt, să judece în litera și în spiritul legii. După atâția ani de practică judiciară, pot spune că sunt judecători care îmbină foarte bine rațiunea cu convingerea intimă, conștiința cu rațiunea și legea cu faptele pentru a pronunța o decizie corectă asupra unei cauze.
Am citit un sondaj de curând, de unde rezultă că majoritatea persoanelor intervievate au declarat că au o părere bună sau foarte bună despre profesia de avocat (74%), în timp ce o părere mai puțin bună o au doar 18%. Aș putea să cred ce se spune, deoarece de-a lungul anilor din discuțiile purtate cu oamenii, rezultă cam aceeași părere. Însă ce face diferența, este, că, așa s-a implementat în mintea lor, de multe ori, oamenii vorbesc despre justiție, fără să fi avut vreodată probleme pe această linie.
„Principalele motive care îi determină pe respondenți sa aibă o părere bună despre profesia de avocat sunt: faptul că avocații îi ajută și îi apară pe oameni, faptul că este o profesie utilă în societate, precum si faptul că avocații sunt competenți, inteligenți, educați și bine pregătiți. Motivele pentru care unii respondenți au o părere proastă despre profesie, vizează faptul că avocații sunt văzuți drept lacomi, mincinoși sau incompetenți”, se mai arata in studiul citat.
În ceea ce privește relația cu avocații, 73% dintre persoanele intervievate au o părere bună sau foarte bună despre colaborarea pe care au avut-o cu avocații, în timp ce 23% au o părere mai puțin bună.
De ce?
Codul deontologic, ne spune: „Încrederea cu care este investit avocatul este de esența profesiei. Pentru a se bucura de această încredere din partea clienților, dar și a terțelor persoane, a instanțelor de judecată și a statului, avocatul trebuie să îndeplinească cele mai ridicate standarde de integritate morală. Avocatul trebuie să se abțină de la conduite care ar putea compromite reputația sa, ori reputația profesiei, precum și încrederea publică în profesia de avocat.”
Apoi, „Secretul profesional” este atât un drept, cât și o obligație profesională a avocatului. Protejarea și respectarea secretului profesional constituie o garanție a dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil al clientului.
Și nu în ultimul rând, avocatul, în activitatea profesională, este obligat să acționeze cu profesionalism, să aibă o conduită demnă, onorabilă și cinstită.
Însă ce trebuie să mai știe clienții și este foarte important:
Orice avocat are dreptul să accepte sau să refuze un client, fără a da explicații.
De asemenea, atât avocatul, cât și clientul pot să rezilieze oricând contractul de asistență juridică, dacă sunt încălcate reguli de ordin deontologic sau de nerespectarea obligațiilor față de avocat.
V-am relatat pe scurt, câteva date importante pe care posibil să le cunoașteți, însă vreau să știți că „orice aș face eu nu pot descrie decât propriile mele trăiri, propriile mele imagini și convingeri.” Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti…
Deci, mentalitățile asupra justiției, judecătorilor, procurorilor și avocaților, eu zic că s-au schimbat semnificativ în ultima perioadă. Ca scriitor al unor povești trăite de mine în instanțele de judecată pot să spun următorul lucru: „avocatul pune tot sufletul, nu numai cunoștințele și practica judiciară acumulată de prin instanțe, promovează valorile și principiile în care crede. Tot el, este cel care investește în educația juridică a cetățeanului, de multe ori pro bono, deoarece nu rămâne indiferent în față oglinzii societății românești.”
În încheiere, vă mai spun ceva, nu știu dacă este o știre, însă de ceva vreme stau de vorbă cu specialiști în drept și nu numai, fiind autoare de interviuri la 6TV, în cadrul emisiunii săptămânale „Povești de viață” și sunt atentă la poveștile invitaților mei. Să îmbini avocatura cu jurnalismul este tot ce și-ar putea dori cineva, deoarece este calea cea mai scurtă pentru a ajunge la sufletul oamenilor.
Un invitat – avocat, spunea: „Avocatul este unul dintre gardienii Justiției”. Independența sa este cea mai bună garanție că rămâne responsabil în înfăptuirea „misiunii” de a apăra oamenii direct și indirect oriunde, oricând și prin orice mijloace permise de lege.
În concluzie, încrederea societății românești în avocați este cea mai sigură cale către apărarea dreptului, libertății și intereselor legitime ale omului.