Îmi este greu să vorbesc despre Elena și fetița ei Clara, însă această Doamnă, o femeie puternică, o mamă devotată și iubitoare, a fost la un pas să își piardă fetița.
Cum și de ce, veți afla imediat.
De-a lungul anilor, Elena a avut o viață zbuciumată și plină de încercări, trăiri intense, dar și multă suferință. Cu toate acestea, ea și-a dedicat o mare parte din viața ei studiului și după ce a ajuns o doctoriță cunoscută în comunitate, a hotărât să-și întemeieze o familie.
Nu a fost greu, deoarece era o femeie foarte frumoasă, plină de viață și cu siguranță ar fi cucerit inima oricărui bărbat. Da, inima ei a fost cucerită de un demnitar la acea vreme, un bărbat cu o personalitate puternică, însă de o gelozie ieșită din comun. Viața ei a fost frumoasă până în monumentul în care Ștefan a devenit din ce în ce mai posesiv, o urmărea pas cu pas, efectiv o sufoca. Doar pentru că în mintea lui exista incertitudine, neîncredere și așa considera el că ține situația sub control.
Elena a crezut că odată cu nașterea fetiței, Ștefan se va schimba. Devenind tată, va avea o altă viziune asupra vieții, iar preocupările acelea nefondate vor fi lăsate în urmă. Din păcate, nu a fost așa, din contră sau amplificat, și cu fiecare zi care trecea, viața lor devenea din ce în ce mai greu de suportat. Cel mai greu a fost în monumentul în care acesta a început să o șantajeze și să o amenințe că dacă îl părăsește, fetița va rămâne la el.
Era clar, căsnicia pentru Elena și fetița ei Clara, nu mai putea continua așa. Elena trebuia să găsească o cale, cât de puțin traumatizată ca să pună punct unor violențe psihologice greu de suportat.
Era duminică și telefonul nu îmi dădea pace … Îmi propusesem să încerc să nu mai răspund la telefon, să îmi dedic ziua familiei, un timp oricum extrem de puțin dedicat celor dragi. Nu m-am putut abține și bineînțeles că am citit mesajul primit de la Elena, mesaj care nu m-a lăsat indiferentă.
Elena a ajuns la mine, deoarece avea nevoie de avocat. Știa că sunt un avocat care apără în mod special interesele celor care au probleme pe linia familiei și că aș putea să o ajut pentru a lua fetița înapoi de la soțul ei căreia instanța de tutelă îi încredințase fetița de numai patru anișori.
Cert este că instanța de tutelă încredințase fetița tatălui și stabilise un program de vizită pentru mamă, astfel încât aceasta urma să aibă legături personale cu fetița doar de două ori pe lună. O dramă pentru ea, cât și pentru Clara, care era foarte atașată de mama ei, în ciuda deciziei de neînțeles dată de un judecător fără suflet. Viața de mamă între vis și realitate devenea o trecere plină de suferință și speranță.
Cum s-a întâmplat?
În cazul în care soţii au copii minori din căsătorie, odată cu procesul de divorţ, se va stabili şi: încredinţarea minorilor către unul dintre părinţi, o pensie de întreţinere pentru minorul încredinţat unuia dintre părinţi, pe care urmează să o plătească lunar celălalt părinte şi un program de vizitare stabilit, care îi poate permite părintelui necustodian să îşi vadă copilul încredinţat celuilalt părinte, să aibă relaţii personale cu el. Cam așa se întâmplă, este o regulă implementată de practica judiciară din România.
Sigur, am intrat imediat în dosar, fără să stau pe gânduri, deoarece nu am conceput ca mama, cea care a dat viață fetiței, să fie despărțită de fetița sa, mai ales la o vârstă când aceasta avea mare nevoie de mama ei.
Da, mama, avea totul. Avea cel mai de preț lucru, iubirea față de fetița ei. De fapt, această chestiune a folosit-o tatăl ca mijloc de constrângere, de șantaj, ca să o țină pe Elena într-o căsnicie fără noimă.
Când am stat de vorbă cu Elena mi-a spus că a avut curajul să părăsească căminul conjugal cu fetița, dar s-a întâmplat ceva neprevăzut pentru ea, Clara a fost smulsă din brațele ei. Ce a urmat, este o poveste tristă, deoarece timp de doi ani, mama nu a fost lăsată să-și vadă fetița. Da, așa s-a întâmplat, trăim în România, țara în care autoritățile la acea vreme (2012) erau intimidate de un demnitar al statului român. Astăzi lucrurile s-au schimbat puțin, mai sunt cazuri izolate pe ici pe colo.
În toate țările din UE, minorii sunt încredințați mamei (în România, vorbim de stabilirea locuinței la mamă), deci încredințarea revine automat mamei, sigur, părinții exercită în comun autoritatea părintească.
Ce s-a întâmplat în acest caz, nu a fost drept și s-a demonstrat după doi ani de procese, că fetița a fost victima directă a luptei tatălui cu mama, și care a continuat pe termen lung, din păcate.
Astăzi, fetița se află alături de mamă ei. Are 12 ani și se bucură și de prezența tatălui în viața ei, deoarece Elena nu a îngrădit dreptul tatălui de a avea legături personale cu Clara. Au o relație frumoasă, însă fetița a trebuit să treacă prin multe ședințe de consiliere ca să depășească trauma produsă de suferința provocată de tată și de decizia nedreaptă a unui judecător. Cei doi ani, în care fetița nu a fost împreună cu mama ei s-au reflectat în atitudinea ei. Astfel, la numai șase ani, Clara își pierduse zâmbetul, tristețea îi întunecase chipul și a fost destul de greu să-și revină.
În concluzie, mare atenție, copiii sunt imaginea părinților, de ei deprinde fericirea copiilor lor!
Câteva sfaturi:
Ambii părinţi trebuie să înţeleagă că minorul are dreptul de a avea relaţii personale cu ambii părinţi.
Ambii părinţi trebuie să se implice responsabil în creşterea şi dezvoltarea armonioasă a copilului lor.
Copilul nu trebuie folosit ca mijloc de răzbunare sau de şantaj faţă de celălalt părinte, întrucât acest lucru este perceput de copil şi se va răsfrânge asupra creşterii și dezvoltării sale.
Prezența ambilor părinți în viața copiilor minori este absolut necesară, indiferent de natura relațiilor dintre părinți, iar instanța de tutelă are la dispoziție norme juridice pentru a hotărî în locul părinților și a da eficiență interesului superior al copilului care guvernează toate cererile cu privire la minori.
