Astăzi trăim într-o lume atât de complicată, în schimbare accelerată, uneori derutantă și bulversantă și totuși, sunt oameni care se nasc și devin adevărate repere pentru mulți dintre noi! Unul dintre aceștia este Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, istoric, doctor în istorie, fost Rector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și Profesor la Departamentul de istorie medievală, premodernă și istoria artei a Universității Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Membru titular al Academiei Române din 2010 (corespondent – 2001) și Președinte al Academiei Române din 2018.
Nu pot descrie în cuvinte cât de firesc a curs pentru mine primul dialog deschis cu Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, un mare intelectual creștin, o personalitate emblematică a culturii românești, precum și ce înseamnă ca invitatul să te ridice pe tine la un nivel superior. Emoția, îmbinată cu inteligența și sclipirea, consider că au fost principalele ingrediente care m-au condus în realizarea acestui interviu de colecție.
Pe scurt, în ajunul Sărbătorii Învierii Domnului, a debutat emisiunea „Credință și Excelență” la TRINITAS TV.
Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, a fost invitatul meu, care, ca de fiecare dată, ne-a cucerit inima cu pledoaria sa de iubire și atașament față de propriul loc de naștere, de părinți și bunici, față de dascălii săi și tot ce a urmat în devenirea sa. Nu dau detalii esențiale din interviu, deoarece îmi doresc sa-l urmăriți integral, însă pot sublinia că pentru mine este unul dintre cele mai bune interviuri din România.
De pildă, întrebat fiind, după o adevărată incursiune în devenirea sa, care a fost șansa vieții sale, Ioan Aurel Pop, a răspuns, citez:
„Foarte greu de spus… Șansa vieții mele a fost să am o viață normală într-o familie normală. E foarte important. O viață de om obișnuit, într-o familie obișnuită și o traiectorie bună. Sigur că mulți mi-au spus că am avut și noroc. Fără noroc e greu… Un pic de șansă, cu rugăciune, cu credință, cu gândul cel bun.
M-am străduit să nu fac nimic în viață fără gândul cel bun și mi-am reprimat de multe ori păcate pe care le-am socotit grave, când am avut tendința să urăsc pe cineva sau când am avut tendința să mă răzbun pe cineva. Mi-am reprimat aceste lucruri pentru că am învățat din Biblie și pentru că mi-am dat seama că așa se cuvine să fii.”
Apoi, a urmat întrebarea:
Aș vrea să ne explicați un sens al vieții. O formulă pentru sensul vieții?
Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop a răspuns, citez:
„George Coșbuc, care nu-i un exemplu bun din acest punct de vedere pentru că la final n-a mai rezistat, zice într-o poezie: «O luptă-i viața, deci de luptă cu dragoste de ea, cu dor». Viața e un dat pe care noi nu-l putem înțelege pe deplin și nu ni-l putem explica. Viața nu ne-am dat-o noi, vine de la Dumnezeu.
Prin urmare, e logic, nu trebuie să fi un mare savant să înțelegi, că n-o putem lua noi — nici viața altora, nici viața noastră. Și dacă am înțelege acest lucru și l-am duce mai departe, gândiți-vă că n-ar mai fi războaie pe pământ. Pentru că Dumnezeu ne spune, dar și logica simplă, că dacă viața n-am făcut-o noi și nu ne-am dat-o noi, este o rușine și un păcat de moarte să dai tu, om, moartea altuia. Și dacă nu s-ar întâmpla aceste lucruri, viața ar putea fi o poezie, ar putea fi ca în versurile acelea: «Învață de la vântul ce adie pe poteci, cum trebuie prin lume de liniștit să treci»”, a conchis domnul academician.
Închei prin a vă spune că mi-au rămas în suflet câteva vorbe spuse de Academicianul Ioan Aurel Pop, la finalul interviului, citez:
„[…Faptul că m-ați intervievat cu emoție, și se vede acest lucru, cu multă știință, dar și pentru că este la televiziunea TRINITAS, o televiziune la care eu țin și care este dintre puținele, dacă nu singura, care face educație cu adevărat…]”. Iar eu, în stilul meu caracteristic, i-am răspuns marelui OM de cultură: „Faptul că și eu am ajuns aici contează foarte mult și nu este întâmplător”.
Da, este un interviu de colecție, pe care vă invit să îl urmăriți cu mult drag!