Fără respectul aproape sacrosanct al valorii Justiției, practic nu poate să existe lege, deci nu poate exista democrație!

Să nu uităm un lucru, căile de atac sunt criterii orientative de multe ori în ceea ce privește funcționarea și răspunderea sistemului judiciar, și că, nu numai hoția, dar și prostia, trebuie să se plătească.

Cristian Diaconescu, avocat în Baroul București, fost ministru al Justiției și fost ministru de Externe, prezent în emisiunea „Prin tribunale ca prin viață” cu Mihaela Olaru, a dezbătut alături de Robert Cazanciuc, fost ministru al Justiției și vicepreședinte al Senatului României  și Mihaela Alexandru, avocat în Baroul Brașov, Doctor în Drept, fost procuror, judecător, inspector judiciar și consilier în cadrul Administrației Prezidențiale – Departamentul Legislativ, tema „Necesitatea şi limitele răspunderii magistraţilor”.

Mihaela Olaru, avocat și realizatorea emisiunii, la întrebat:

Ce poate conduce la reformarea Justiției?

Cristian Diaconescu: „Reformat din interior cu respectarea evaluărilor pe care sistemul însuși și le face, dar, pe care le face cu seriozitate, cu bună credință, ținând seama de faptul că, vocile sunt foarte multe, care cer responsabilități, uneori chiar absurde în legătură cu sistemul judiciar.

Să nu uităm un lucru, căile de atac sunt criterii orientative de multe ori în ceea ce privește funcționarea și răspunderea sistemului judiciar, și că, nu numai hoția, dar și prostia, trebuie să se plătească.

Dar, pe de altă parte, nu trebuie uitat un lucru, există valoare în sine în ceea ce privește Justiția. Și fără respectul aproape sacrosanct al valorii Justiției, practic nu poate să existe lege, deci nu poate exista democrație.”

Robert Cazanciuc, vicepreședinte al Senatului României, prezent în aceeași emisiune, a fost întrebat de Mihaela Olaru:

De ce este importantă decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene în procesele deschise de instanțe din România privind modificările aduse legilor justiției?

Robert Cazanciuc: „Această decizie nu face decât să consfințească ceea ce știam cu toții încă din 2007, și anume, că România s-a angajat în acest drum al Uniunii Europene cu câteva lucruri de făcut și în zona de Justiție, altfel decât s-a întâmplat cu alte state. România și Bulgaria au acest tip de angajament. La 14 ani de la aderare, România are deja buletin de Uniune Europeană. Deci suntem o țară cu biletul de UE și trebuie să ne punem întrebarea dacă acest mecanism și-a îndeplinit rostul. E un lucru care preocupă pe de o parte Bucureştiul, dar și Bruxelles-ul în aceeași măsură, pentru că un mecanism care tinde să aibă caracter perpetuu, te întrebi dacă mai are sau nu eficiență în condițiile în care la nivelul Uniunii Europene sunt state unde problemele sunt mult mai complicate decât se întâmplă să fie la noi. Atâta timp cât este în vigoare, evident că el este parte a angajamentului pe care și l-a luat România față de Bruxelles. Conținutul acestui document a evoluat de-a lungul timpului. Dacă ne uităm în 2007 și ce avem astăzi, lucrurile sunt puțin diferite. Sigur, principiile sunt aceleași.

De la fiecare an, România părea să îndeplinească niște obiective, după care din diverse motive interne sau externe, apăreau și alte lucruri de îndeplinit din partea României.

Eu am avut parte de trei rapoarte MCV, aș spune mai degrabă pozitive, chiar eram la un moment dat pe punctul de a ridica acest mecanism considerând Bruxelles-ul că am îndeplinit anumite lucruri, n-a fost să fie așa din diverse considerente, uneori interne, alteori externe, un mecanism să spunem destul de complex.

Decizia din punctul meu de vedere, din perspectiva MCV, nu aduce nimic nou, doar consfințește o anumită realitate juridică.”

Mihaela Alexandru, avocat, prezentă în emisiunea „Prin tribunale ca prin viață”, a declarat:

După un anumit moment, interferența factorului politic în justiție a devenit din ce în ce mai puternică. Interferență care a fost resimțită extrem de puternic de către sistem.

Vreau să amintesc o modificare din anul 2012,  a uneia dintre Legile Justitiei și anume, Legea privind statutul judecătorilor și procurorilor, prin care se reglementa un nou titular al acțiunii disciplinare împotriva magistraților, și anume, ministrul justiţiei.

Ideea este, că, ministrul justiţiei în mod efectiv nu a pus în practică acest rol politic, interferând în activitatea judecătorilor și procurorilor, lăsând Inspectia Judiciară să efectueze toate verificările, dându-se cumva deoparte, spunând: <sunt un simplu organ care adresez o sesizare cu privire la o eventuală abatere disciplinară, vă rog efectuați verificările…> Niciodată, ministrul Justiţiei nu a exercitat această funcție de titular al acțiunii disciplinare. Acesta era un aspect de interferență resimțit și reclamat la acel moment de către sistem.

În schimb, perioada 2017 – 2018 a afectat foarte mult sistemul judiciar, pentru că a pus la grea încercare sistemul judiciar, și nu numai. În acea perioadă, lucram la Administratia Prezidențială și a fost destul de greu să putem face față valului de modificări, prin care-printre altele-Consiliul Superior al Magistraturii era lipsit, aprope slăbit de unele puteri, întărindu-se foarte mult poziția ministrului Justiției.

Curtea Constituţională a României, de asemenea, a fost pusă la grea încercare și s-au pronunțat niște decizii istorice în acea perioadă. Deci, din punctul de vedere al relației, ministrul de Justiție – procurorii șefi, a fost greu încercată.

Din punctul de vedere al creării a acestei noi structuri a Ministerul Public, Secția de investigare a infracțiunilor săvârșite de către magistrați, la fel, a creat extrem de multe tensiuni și creează încă multe polemici în sistemul judiciar.

Din Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), o altă problemă extrem de serioasă, este modalitatea de numire a inspectorului șef al Inspecției Judiciare prin Ordonanță de Urgență și exercitarea funcției timp de câteva luni în această formă de numire. Deși competența de numire a inspectorului șef aparține plenului Consiliului Superior al Magistraturii, care are rol constituțional, fundamental, de garant al independenței justiţiei. Deci, toate acestea evenimente au bulversat sistemul judiciar.” 

Mai multe detalii puteți urmări în emisiunea juridică „Prin tribunale ca prin viață” cu Mihaela Olaru | „Necesitatea şi limitele răspunderii magistraţilor”, accesând link-ul de mai jos:

Dă un share dacă ți-a plăcut acest articol

Facebook
Twitter
LinkedIn
Pinterest
Despre autor
Mihaela Olaru

Avocat, soție, mamă, o femeie care radiază bunătate „serafică”, a spus cândva o personalitate emblematică a sistemului judiciar din România. 

Autori invitați
Articole recente
Ediție specială cu Adrian Năstase | "Prin tribunale ca prin viață" cu Mihaela Olaru
Galerie Foto