De ce nimeni nu intervine la timp? Pe 25 septembrie, Sofia ar fi împlinit 2 ani.

Foarte ușor unii găsesc explicații. Numai că, într-o anchetă, nimeni nu-și dă cu părerea, aici se fac investigații, la început, polițiștii, procurorul, medicul legist concluzionează, după care în baza investigațiilor efectuate se iau măsuri. Din păcate, peste tot în țară avem copii abuzați, copii neglijați sau abandonați.
De ce autoritățile nu se implică, nu intervin prompt atunci când află de existența unui caz de violență asupra copilului, este veșnica problemă cu care ne confruntăm.

O simplă sesizare sau autosesizare din oficiu, ar putea salva vieți.

Așa s-a întâmplat în urmă cu o săptămână, când Sofia a fost adusă la Spitalul de Pediatrie Sf. Maria din Iași, în comă de gradul 4.

Câteva zile mai târziu, inima copilei s-a oprit.

Pe fișa de externare, dar și pe expertiza medico-legală, medicii au scris negru pe alb: copila a murit din cauza înecului, cu apă înghițită din cada în care ar fi fost lăsată nesupravegheată, timp de 3 minute, dar și în urma rănilor severe.

Pe trupul fetiței au fost găsite lovituri mai vechi, dar și multe fracturi.

Între tatăl natural al copilului și mama acuzată de crimă, conflictele sunt mai vechi. Pe când încă formau un cuplu, femeia nu s-ar fi preocupat de cea mică, dar își găsise un alt bărbat, cu care ar fi început o relație paralelă.

Tatăl fetiței muncea în străinătate, iar fetița a rămas în grija mamei.

Mădălina, mama fetei, are 21 de ani și nu și-a dorit niciodată acest copil și mereu spunea că fata asta i-a distrus viața.

Din nefericire, deși toată familia extinsă știa de agresiunile fizice și psihice la care era supusă fetița, nimeni nu a făcut mai mult pentru a o salva. Nici tatăl, nici rudele, nici vecini, dar cel mai grav este că nici autorităţile nu au mișcat un deget în acest caz.

Și mă întreb, pentru ce avem Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului? Ce atribuții au angajații respectivi? Într-o comunitate, nimeni nu știa de situația familială și de agresiunile la care era expusă micuța?

Acum, deja este târziu pentru fetiță, deoarece nimeni și nimic nu o poate aduce la viață. De ce nimeni nu intervine la timp? Pe 25 septembrie, Sofia ar fi împlinit 2 ani.

Acum, mama fetiței și iubitul acesteia au fost arestați preventiv pentru 30 de zile, și dacă vor fi găsiți vinovați, cei doi – mama și concubinul – riscă fiecare până la 20 de ani de închisoare.

Însă, nu voi înceta să mă întreb, de ce nimeni nu intervine la timp, de ce nu există colaborare între instituții, cât timp să mai treacă pentru ca să existe spirit civic, oameni implicați și care nu rămân indiferenți.

Mi-a atras atenția, opinia Conf. univ. dr. Tudor Ciuhodaru – medic primar urgențe, Spitalul Clinic de Urgență ,,Nicolae Oblu”, Iași, care, în emisiunea pe care o realizez la A7TV, „Prin tribunale ca prin viață”, cu avocat Mihaela Olaru, a adus în discuție – Rolul medicului de familie.

Citez:

„Dacă ar exista acea medicină adresată în special copilului, să meargă medicul de familie acasă, să se facă acele evaluări periodice, să existe acea asistență prin telefon, să fie evaluați copiii periodic în stadiile de dezvoltare, atunci ar fi evitate asemenea drame.

Din momentul în care s-ar permite evaluarea măcar de către un asistent medical, să nu uităm că sunt probleme de diversificare a alimentației, sunt probleme de orice fel, atunci lucrurile pot fi ținute sub control. Din păcate, românii nu au educație pentru sănătate și atunci, medicul de familie sau asistentul medical, în afara faptului că ar oferi sprijin pentru sănătate, ar putea sesiza astfel de leziuni, că ceva nu este în regulă acolo, ar observa condițiile în care este crescut copilul și hrănit, condițiile în care locuiește si ar putea sesiza Protecția Copilului și Poliția. În concluzie, o vizită făcută periodic de medicul de familie sau asistentul medical, sau găsită o modalitate în care acești copii ajung sa fie evaluați periodic la cabinetul de medicină de familie, ar face ca lucrurile să fie sesizate la timp și să se poată interveni corespunzătoar.

În cazul supus dezbaterii, familia se plânge acum că au pierdut fetița, eu sunt convins ca toți știau ce se întâmplă acolo, dar din păcate nu au sesizat pe nimeni, nu au făcut nimic. Așa că dacă vrem să avem un sistem care să funcționeze, trebuie stabilit în legislație clar, cine, cum, și unde evaluează mama și  copilul.”

Un mesaj puternic a venit și din partea doamnei Claudia Popescu Tănase – psiholog, președinte Institutul Psychos, care a supus atenției:

„schimbarea/modificarea legislației în ceea ce privește medicina de familie – responsabilitatea medicului de familie, a mamei, a tatălui, a familiei extinse, cât și a vecinilor.

Și mai mult decât atât, aceste schimbări/modificari legislative, să fie conștientizate în societate. În momentul în care ai cultură, inclusiv juridică, atunci ar exista mai multă responsabilitate. Asta înseamnă ca structurile statului să se implice mult mai mult în conștientizarea socială.”

Dan Antonescu – col.(r.) specialist criminolog, a atras atenția:

„cu ani în urmă exista instituția sectoristului, o instituție extrem de importantă. Sectoristul, era cel care știa pe toată familia, de la cel mai mic, până la cel mai mare.

Este necesar să se revină la ceea ce mergea bine, sectoristul era o instituție foarte bună și asta presupunea cunoașterea populației. Iar medicul de familie, medicul pediatru, știa tot despre cei care îi avea în fișă, nu erau niște nume pe un tabel.”

Iată, cât de important este rolul  medicului de familie, el poate sesiza sau poate face trimitere către evaluarea psihologică, evaluarea psihiatrică. Este foarte important să dea o trimitere către specialiști. Să existe o legătură între structuri, între specialități, avem nevoie să lucrăm în echipă, a precizat, Claudia Popescu Tănase.

Instituțiile sociale trebuie să-și facă treaba. Dacă avem o familie cu condiții socio-economie defavorizate, cu factori de risc, șomaj, consum de alcool, acestea trebuie sesizate și să intervină la timp. Factorul coercitiv, de supraveghere: sectoristul, administrația locală, preotul, primarul, educatorul, învățătorul, profesorul, sunt cei care sesizează repede că ceva nu este în regulă. Iar dacă aceste trei lucruri:
„medicina de familie, asistența socială și partea de supraveghere și sesizare la timp, ar exista, și ar funcționa coerent, atunci am avea mai puține cazuri de acest fel. Viața copiilor noștri este foarte importantă și este nevoie de modificări legislative în așa fel, încât să existe o abordare integrată, a precizat dr. Tudor Ciuhodaru.

Claudia Popescu Tănase, a concluzionat: Psihologul de familie, este necesar. Dacă am face loc psihologului în actul medical, în actul educațional, în familie, atunci ar fi foarte bine. Așa cum avem nevoie de asistentul social, de asistentul maternal, așa avem nevoie și de psihologul de familie. Avem nevoie de creșterea conștientizării sociale, de o lege bună adaptată și de rolul psihologului în astfel de situații de sănătate mintală.

În concluzie, tot ceea ce este în jurul unui copil, că sunt părinții, familia extinsă, că sunt vecinii, trebuie să fie atenți și să anunțe autoritățile atunci când se impune, a adăugat, criminologul, Dan Antonescu.  Mai multe detalii puteți urmări  în emisiunea juridică „Prin tribunale ca prin viață” cu Mihaela Olaru | „Abuzul, neglijarea și exploatarea copilului”.

Dă un share dacă ți-a plăcut acest articol

Facebook
Twitter
LinkedIn
Pinterest
Despre autor
Mihaela Olaru

Avocat, soție, mamă, o femeie care radiază bunătate „serafică”, a spus cândva o personalitate emblematică a sistemului judiciar din România. 

Autori invitați
Articole recente
Ediție specială cu Adrian Năstase | "Prin tribunale ca prin viață" cu Mihaela Olaru
Galerie Foto