După ce a fost bătută cu bestialitate de iubitul său, Daniela Crudu, o vedetă dâmbovițeană de pe la noi, pare să fi rămas cu gândul tot la el. Cum este posibil? Simplu, chiar dacă s-a ales cu nasul spart, un traumatism cranio-facial și o entorsă la gleznă, Daniela Crudu nu a dorit să depună plângere la poliție împotriva agresorului. Este adevărat că are la dispoziție nouăzeci de zile, însă ce semnal de alarmă putem trage noi, dacă nu facem acest demers de îndată? Doamnă, nu există iubire acolo unde există violență verbală, fizică, psihologică, sexuală, economică, de orice fel … Astfel de relații dăunează grav sănătății dacă nu sunt încheiate la timp. Ce mai aștepți? Sunteți cunoscută, presa v-a dat atenție. Dumneavoastră în loc să folosiți acest beneficiu pentru a vă salva și a contribui la salvarea altor vieți, prin exemplul dumneavoastră de a nu lua atitudine, ce faceți? Cum puteți ierta un asemenea monstru? Nu vă cert, nici pe departe, atrag atenția că „tolerarea” actelor de violență domestică conduce cu pași repezi către punerea în primejdie a vieții, libertății și integrității fizice și psihice a victimei. Ce nu știți dumneavoastră, precum și alte victime, toleranța creează monștrii de azi și de mâine.
Vă întreb, câți ani vreți să mai așteptați ca să înțelegeți gravitatea acestor fapte? Cum poate cineva care îți spune că te iubește, să te bată, v-ați întrebat vreodată? Treceți peste acele momentele atunci când agresorul își cere iertare cu lacrimi în ochi și promite că nu o va mai face, dar nici el nu crede în ce spune. Vă spun în calitate de avocat, de om care a văzut și auzit multe în douăzeci de ani de activitate. Azi vă bate unul, mâine altul și pentru ce? Pentru că ați tolerat astfel de agresiuni. Mă adresez tuturor victimelor violenței domestice, nu doar dumneavoastră. Înțelegeți că totul depinde de noi, numai noi ne putem salva dacă reacționăm la timp și luăm atitudine. Toate femeile au dreptul la o viață demnă. Adevărat, însă, este nevoie ca femeile să fie foarte bine informate, să își cunoască drepturile și să solicite sprijin și ajutor din partea autorităților și a organizaților neguvernamentale, la toate nivelurile de intervenție, fie că vorbim de București, fie la nivel județean sau local, de Poliție, Parchet sau Judecătorie.
Vreau să vă spun o poveste, pe cât de adevărată, pe atât de tristă deoarece victima aici este o mamă care a luptat pentru viața ei, a celor trei fiice și a părinților ei. Peste 20 de ani, această femeie a tolerat actele de violență domestică din partea soțului. A fost umilită, amenințată, bătută fără milă, de multe ori în fața fetelor. Nu s-a oprit aici, chiar fetele au fost supuse acestor acte de violență, ce să mai vorbim de abuzul emoțional, de traumele care continuă, continuă la nesfârșit și azi … ce viață, ce destin, câtă suferință …. Până într-o zi, când mama și-a făcut curaj și a conștientizat că este lupta ei, dacă ea moare, viața fetelor va fi distrusă. Da, au trecut aproape trei ani, de când facem o echipă salvatoare de vieți aș putea spune cu bucurie. Poate vă întrebați cine sunt actorii principali în această luptă continuă? Vă spun cu bucurie: mama luptătoare, femeia – polițist și echipa de supraveghere, procurorul de caz, judecătorii care au emis ordinele de protecție, echipa formată din fetele ei, părinții și așa, pe undeva: „avocatul” pentru că nu eu trebuie să vorbesc despre mine. Simt multă emoție când scriu, parcă retrăiesc fiecare moment. Poate vă întrebați de ce? Pentru că inima mea de mamă m-a făcut să uit că și eu pot fi expusă unor forme de violență din partea agresorului. Avocatul, de multe ori, se teme pentru viața sa. Au fost momente când chiar eu am fost așteptată de agresor și prietenii săi în preajma TB, urmărită sau amenințată. Ajutată de jandarmi sau chiar de judecător, am avut putere să merg mai departe, da sunt momente care te marchează și nu se uită .. și, mă gândesc, mă întreb: cum a rezistat această mamă atâția ani alături de un asemenea monstru?
Este bine să știi toate aceste chestiuni, tu, cititorule, deoarece poate chiar tu poți salva o viață … Ce poți face? Sună la 112 dacă viața unei persoane este pusă în pericol şi semnalează actele de violență domestică al căror martor ești! Nu contează dacă victima îți este cunoscută, apropiat, vecin sau este pentru prima oară când ai văzut-o!
Continuând povestea, vă mai spun doar atât: am început toate procedurile juridice pentru salvarea mamei și a celor trei fiice, când Legea 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței domestice era destul de șubredă, încă mentalitatea în rândul unor polițiști provinciali era ceva de genul „du-te acasă la soțul tău că ai copii de crescut”, când încrederea în ordinul de protecție era destul de scăzută și chiar și așa, ne-am luptat pentru siguranța acestei mame și a familiei extinse. Lupta a fost garantată de o colaborare strânsă între mamă și câțiva oameni care guvernează instituții precum: Poliție, Parchet, Judecătorie, DGASPC și prudența noastră de a ține secretă locuința, școala, locul de muncă. Deci, se poate, dar pentru a se ajunge aici trebuie să existe încredere, profesionalism, colaborare și dorința de a te salva. Toate acestea proceduri vor fi mai ușor de pus în aplicare, atunci când va exista un sistem de supraveghere judiciară cu ajutorul brățărilor electronice.
Ce înseamnă această procedură? Că în cazul persoanelor supravegheate, se vor utiliza dispozitive electronice de supraveghere mobile, care de obicei vor fi montate nedetașabil pe gleznă. Dacă însă apar motive medicale care împiedică această poziție, brățările electronice se vor pune pe braț. De asemenea, vor exista și dispozitive fixe. Unele dintre ele se vor monta în locația în care se execută măsura de supraveghere dispusă de organul judiciar, iar altele se pot monta în imobilul de care persoana supravegheată nu are voie să se apropie.
În ceea ce privește victimele violenței domestice, pentru a le asigura protecția, este necesar ca și acestea să aibă asupra lor o brățară electronică. La declanșarea alertei, ca măsură suplimentară de protecție, va putea fi contactată și persoana protejată, pentru ca ea să primească indicații de la organul de supraveghere sau de la echipa care asigură intervenția. V-am descris pe scurt proiectul de supraveghere cu ajutorul brățărilor electronice.
În concluzie, aș vrea, ca prin intermediul acestui articol, să transmit și un apel la încredere victimelor și să le spun: nu este suficient să sune la 112, de îndată să intre într-o secție de poliție şi să depună plângere penală împotriva agresorilor. Importat este să nu se împace cu agresorul deoarece împăcarea părților înlătură răspunderea penală.
Ar mai fi ceva: numărul unic 0800.500.333 pus la dispoziție de ANES, destinat victimelor violenței domestice pentru a-și cunoaște drepturile și pentru a primi îndrumare și sprijin.
