Prin tribunale ca prin viață | Cum trebuie să fie relația dintre magistrați și avocați?

Mai avem puțin și se încheie vacanța judecătorească, motiv pentru care îmi doresc să începem activitatea judiciară cu bună credință și respect față de profesie, colegi și justițiabili.
Nu întâmplător am ales să scriu câteva gânduri aici și să-mi exprim dorința mea de a milita neîncetat pentru îmbunătățirea relațiilor interumane între noi, profesioniști ai dreptului: judecători, procurori și avocați.

De ce acum am ales să scriu câteva gânduri?
Pentru că sunt și eu unul dintre juriștii acestei țări care nu poate rămâne indiferentă la reacția unui coleg procuror, care umilește alți colegi avocați.
Și mă întreb de ce? Cum este posibil în secolul XXI să existe asemenea reacții violente și care lasă urme între cele mai nobile și onorante profesii?

Știu că există și derapaje, însă instituția avocatului din oficiu a existat dintotdeauna și fără ei, colegii mei avocați din oficiu, actul de justiție nu s-ar putea înfăptui. Dacă ai o problemă cu cineva, domnule procuror, există proceduri care îți oferă posibilitatea să îți rezolvi nemulțumirea onorabil și cu demnitate. Altfel, cazi în ridicol și aduci mari deservicii profesiei de magistrat.

Fără supărare, este un gând pe care mi-l exprim public,  pentru că nu de puține ori am văzut reacții asemănătoare din partea unor magistrați. Este adevărat că de-a lungul anilor am avut bucuria să pledez sau să asist clientul în fața unor magistrați (atât judecători, cât și procurori) care au dat lecții de onestitate, eleganță și răbdare în ascultarea pledoariilor mele. De asemenea, am întâlnit magistrați ce relaţionează foarte abil cu oricine, ca în final, după o discuţie în care te-ai simţit captivat, te încarci cu energie pozitivă pentru întreaga zi.

În realizarea actului de justiţie, cum trebuie să fie relația dintre magistrați și avocați?
„Profesioniştii dreptului au un rol esenţial, fiind parteneri în asigurarea supremaţiei legii şi a respectului faţă de drepturile și libertăţile fundamentale ale omului, păstrându-şi independenţa profesională, inclusiv unii faţă de alţii.  Judecătorii, procurorii, avocaţii, executorii judecătoreşti şi ceilalţi profesionişti ai dreptului trebuie să se comporte astfel încât să fie percepuţi ca independenţi în raporturile dintre ei.
Mai mult decât atât, profesiile juridice îmbrăţişează valori etice comune cum sunt umanismul, profesionalismul, integritatea, demnitatea, buna-credinţă, ascultarea empatică și respectul reciproc.”

Cam asta am citit eu în Ghidul de bune practici privind relația sistemului judiciar cu celelalte profesii juridice, în special avocații. Mai mult decât atât, în opinia mea, totul ține de educație, bun simț și respectul de sine.
Și totuși întreb, este normal ca judecătorii şi procurorii să își exprime părerea cu privire la probitatea profesională și morală a colegilor lor avocați (aleși sau din oficiu), așa pur și simplu?

În concluzie, în lumina acestor adevăruri, îmi doresc din toată inima ca relaţiile dintre magistrați și avocați să se deruleze în bună colaborare, cu umanitate, profesionalism, demnitate, bună-credinţă, ascultarea empatică şi respectul reciproc.

Cine nu are vocaţia să facă acest lucru, nu are ce căuta în viaţa noastră juridică pentru că face rău profesiei, colegilor juriști și bineînțeles justițiabililor.

Dă un share dacă ți-a plăcut acest articol

Facebook
Twitter
LinkedIn
Pinterest
Despre autor
Mihaela Olaru

Avocat, soție, mamă, o femeie care radiază bunătate „serafică”, a spus cândva o personalitate emblematică a sistemului judiciar din România. 

Autori invitați
Articole recente
Ediție specială cu Adrian Năstase | "Prin tribunale ca prin viață" cu Mihaela Olaru
Galerie Foto