Ca și scriitor al unor povești trăite de mine în instanțele de judecată pot să spun următorul lucru: „avocatul pune tot sufletul, nu numai cunoștințele și practica judiciară acumulată de prin instanțe, promovează valorile și principiile în care crede și face tot ce depinde de el pentru ai întări convingerea judecătorului pentru a lua cea mai bună decizie.”
În egală măsură, demnitatea şi onoarea profesiei sunt mai presus de relaţiile personale, ele sunt valorile esențiale care înnobilează această frumoasă profesie.
Da, întotdeauna mi-am imaginat avocatul ca pe o persoană distinsă, elegantă, cu o cultură vastă, impunând respect prin simpla apariție și cu multă iubire față de oameni față de profesie și colegii săi. Continui să cred în această imagine frumoasă cu gândul și speranța că avocatul va ajunge cândva să fie apreciat la adevărata sa valoare, inclusiv de breaslă.
De-a lungul anilor, am sesizat că stilul de lucru și de viață se reflectă de multe ori în personalitatea avocatului, precum și în acțiunile sale.
Din această cauză, percepția oamenilor asupra rolului și poziției profesiei de avocat în societate este una pozitivă. Avocatul nu este un funcționar al dreptului care gestionează norme. El este apărătorul oamenilor. El promovează și apără drepturile, libertățile și interesele legitime ale omului. Însă nu este suficient, trebuie să existe multă înțelepciune și bună credință și din partea oamenilor. De exemplu, într-un proces de divorț cu minori, atâta timp cât părinții nu au înțelepciunea să hotărască ei cu privire la ieșirea din acea relație, cu privire la interesul superior al copilului, atunci, singurul care poate decide pentru ei este judecătorul. Sigur din acel moment o parte va fi mulțumită, iar cealaltă nu va înțelege de ce judecătorul a hotărât într-un anumit fel.
Indiferent de situație, un lucru este cert, avocatul întotdeauna trebuie să acționeze cu profesionalism, să aibă o conduită demnă, onorabilă și cinstită. El trebuie să folosească cele mai adecvate mijloace pentru susținerea cauzei clientului său, să cântărească în mod corect și realist șansele de câștig sau de pierdere ale cauzei, precum și consecințele conduitei procesuale adoptate.
Știți foarte bine, legea îi rezervă judecătorului dreptul de a decide, puterea de apreciere, el trebuie să țină seama de toate circumstanțele cauzei, de principiile generale ale dreptului, de cerințele echității, pe scurt, să judece în litera și în spiritul legii. După atâția ani de practică judiciară, pot spune că sunt judecători care îmbină foarte bine rațiunea cu convingerea intimă, conștiința cu rațiunea și legea cu faptele pentru a pronunța o decizie corectă asupra unei cauze.
În consecință, atâta timp cât relațiile dintre avocat și clientul său se bazează pe profesionalism, onestitate, probitate, corectitudine, sinceritate, loialitate și confidențialitate, este calea cea mai bună pentru a obține cele mai bune soluții.
