S-a stins Alexandra Șinc, un profesionist al dreptului cum rar întâlnești, un procuror care a știut să rămână OM. Ce este viața? Avea doar 49 de ani! Îmi amintesc că în luna mai 2021, după ce am înregistrat interviul cu ea la Juridice.ro, am consultat-o cu privire la titlul pe care urma să-l dăm emisiunii. Titlul propus de mine era: „O viață dedicată dreptului penal”. Alexandra a zâmbit și a spus, nu Mihaela, titlul pe care îl propun eu este: „Un procuror care a știut să rămână om”. Da, m-a impresionat profund Alexandra, femeia procuror care niciodată nu a uitat să rămână OM, mai presus de orice! Alexandra Șinc s-a născut în București, iar în copilărie i-ar fi plăcut să meargă la țară, așa cum făceau alți copii, însă atât bunicii, cât și străbunicii au fost bucureșteni, așa că a avut o copilărie fericită în București, alături de fratele mai mic cu 4 ani. Chiar dacă modelul ei în ale dreptului a fost tatăl ei, un cunoscut jurist și autor de cărți, Alexandra cu zâmbetul pe buze a ținut să povestească că un polițist din romanele pe care le citea în copilărie, a motivat-o să urmeze o carieră în magistratură. La vremea aceea avea trei motive pentru care nu putea să-și urmeze visul, se gândea ce vor spune părinții ei, apoi nu știa dacă primeau fete la Academia de Poliție și cel mai important era că trebuia să treacă de proba eliminatorie de sport. Însă, așa cum citea în romanele polițiste, a constatat că pe lângă polițist mai stătea și procurorul care era absolvent de drept și era pe aceeași baricadă cu polițistul. Așa că a ales dreptul și astfel a mulțumit pe toată lumea. A intrat la Facultatea de drept din prima și era foarte mândră că a făcut parte din promoția 1995 deoarece povestea cu atâta plăcere că a păstrat relații foarte bune cu colegii ei.
Chiar dacă ia plăcut civilul în facultate, deoarece la avut profesor pe marele Prof. Univ. Gheorghe Beleiu, Alexandra și-a urmat visul din copilărie și a devenit un procuror foarte bun. Spunea că nu crede că pedepsele extrem de mari cu executare au un efect benefic deoarece atunci când pedeapsa devine rutină s-a dus efectul. Nu este bine ca pedeapsa să fie nici prea mică ca să nu te dumirești ce s-a întâmplat. De exemplu, vorbea despre un caz pe care l-a instrumentat cu foarte mulți ani în urmă și cineva care s-a eliberat condiționat, la trei zile a furat din nou. Când la întrebat de ce a făcut asta, acesta i-a răspuns: „bine că s-a întâmplat acum că nu mi-am luat nici televizorul din cameră”. Concluzia era că acești oameni se obișnuiesc mai mult în închisoare decât afară. Alexandra era convinsă că funcționează atitudinea promptă mai ales dacă sunt întrunite condițiile de arestare preventivă, nu neapărat cuantumul pedepselor mari. În interviul nostru povestește că de câteva ori în viața de procuror i-a fost și milă, de exemplu, un copil care fugise de acasă și intrase într-un anturaj dubios iar părinții erau disperați. Nu a plâns niciodată, dar era sufletistă și atentă întotdeauna ca să nu greșească, să nu ia decizii pe care să le regrete ulterior, mai ales că a ocupat diferite funcții în ierarhia sa profesională.
Am citit cu plăcere pe site-ul Juridice.ro, la rubrica „Profesioniști”, CV-ul Alexandrei Șinc, procurorul care a știut să rămână OM, citez:
„Alexandra Șinc, a absolvit Facultatea de Drept la Universitatea din București în 1995 și, începând din același an a devenit procuror, ocupând diferite funcții în ierarhia parchetelor, de la procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 la Prim-procuror al Parchetului Capitalei. A fost detașată, pentru perioade scurte de timp, în aparatul tehnic al unor instituții cu atribuții administrative în sistemul judiciar (Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției). A participat la pregătirea intrării în vigoare a actualelor coduri în materie penală, precum și la luarea primelor măsuri de implementare a acestora. A avut astfel ocazia să cunoască o serie de probleme controversate generate de aplicarea lor și a contribuit la căutarea unor soluții. Din anul 2014 a fost formator al Institutului Național al Magistraturii, mai întâi ca procuror detașat, iar din februarie 2021 în calitate de colaborator. Din această postură a participat la numeroase conferințe, seminare, dezbateri, în cadrul cărora a abordat în mod constant problemele de drept dintr-o perspectivă practică. La 1 februarie 2021 s-a pensionat din magistratură, ceea ce i-a permis extinderea paletei de activități la care participă ca formator. De la 1 octombrie 2021 era colaborator al societății de avocați Mareș & Mareș. Este coautor al lucrărilor Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, coordonator M. Udroiu, Ed. C.H. Beck, 2017 (ed. a 2-a), 2020 (ed. a 3-a) și Codul de procedură penală adnotat cu jurisprudență națională și europeană (împreună cu Georgiana Tudor și Alina Barbu), Ed. Hamangiu, 2016”, potrivit Juridice.ro
Cam așa a fost viața Alexandrei, femeia procuror, atât cât am putut eu să văd. Astăzi când am aflat că ea ne-a părăsit atât de devreme, pot spune doar un singur lucru: „Viața este mult prea scurtă ca să nu o trăim cu adevărat”
Drum lin printre îngeri, Alexandra!
Sincere condoleanţe familiei și tuturor celor care au cunoscut-o!
Las aici interviul cu Alexandra Șinc:
