Războiul îl vedem la televizor, îl simțim profund chiar dacă este la distanță de noi, pentru că deja ne-a afectat viața. Practic, este pentru prima dată când generația noastră și copiii noștri văd un conflict militar la granița României. Până mai ieri, grijile noastre erau cu totul altele. Privind acum în urmă la ziua de ieri, cred că ar trebui să ne continuăm viața cât mai normal. Mie, imi este extrem de greu să nu plâng de fiecare dată când văd copii și mame curajoase care fug din fața războiului, văd tați, părinți și bunicii care rămân într-un infern de nedescris în cuvinte! Și-au pierdut famila, liniștea, casa, sufletul.
De ce, Doamne!
În concluzie, poate așa ne-a fost dat să trăim un război, în momente de grijă, de teamă și de durere, dar asta nu înseamnă că viața nu poate merge mai departe! Rămânem atenți la realitatea și consecințele acestui război, care ar putea reconfigura ordinea mondială. Dar, cel mai important în acest moment este să-i ajutăm cât de mult putem pe cei care au mare nevoie de noi! Viața merge mai departe!
Dumnezeu să ne ajute și să fie pace în lume! – Mihaela Olaru
