Prin tribunale ca prin viață | Observ că amenzile au venit ca un virus pe capul omului sărac sau lipsit de sprijin

Coronavirusul pare să fi oprit totul. Vorbeam aseară cu mama și tatăl meu și îmi spuneau că în satul copilăriei mele, satul natal, Șușani din județul Vâlcea, abia mai întâlnești un om pe ici pe colo. Doar pe ogoarele nesfârșite parcă, agricultura își urmează cursul firesc, în ciuda secetei existente aici, de ani și ani.

Viața la țară este frumoasă dacă îți place să trăiești liber și fără restricții. Însă, ce se întâmplă acum? Coronavirusul pare să fi oprit totul. În unele sate românești, ulițele sunt aproape goale, până și cârciumile sunt goale. Oamenii au conștientizat pericolul. Ies din case când au nevoie să cumpere mâncare ori când au treburi urgente de rezolvat. Și atunci, fiecare se ferește cum poate și, mai ales, cu ce are. Ce mască? Poate o basma la gură … Ce adeverință pe proprie răspundere? Poate acolo unde există posibilitatea să le redacteze cineva și să le scoată la imprimantă.

Să nu ne mirăm prea mult, deoarece și aici, lângă București, lucrurile nu stau cu mult prea diferit. În schimb începem încet, încet, să ne obișnuim cu noua viață. Paștele, parcă a mai înviorat puțin mai mult oamenii și reaprinde flacăra speranței în inimile noastre. Însă mai este mult până vedem lumina de la capătul tunelului. Copiii suferă cel mai mult. Noul virus le-a furat bucuria jocurilor și le-a interzis ieșirile afară. Nimic nu mai e la fel ca altădată, ordonanțele militare au pus stăpânire pe noi cum nimeni nu a mai făcut-o până acum. Și florile în parcuri simt singurătatea deoarece nu mai are cine să se bucure de ele. Au rămas izolate ca oamenii! Norocul celor care trăiesc la curte.

Mergând mai departe cu scrierea mea, vă spun că, uneori, primesc pe WhatsApp sau messenger întrebări de la oameni sau procese verbale de contravenție aplicate de polițistul din sat pentru nerespectarea regulilor/măsurilor impuse de ordonanțele militare și observ disperarea celor care le încălcă voit sau nevoit. Într-adevăr după ce starea de urgență se va fi terminat, noi, avocații vom avea ceva de lucru,  deoarece contestațiile vor curge una după alta. Observ că amenzile au venit ca un virus pe capul omului sărac sau lipsit de sprijin. Până și tinerii dornici să trăiască liberi, se aleg cu ceva amenzi usturătoare, deoarece de multe ori uită să intre în casă după ora 22.00! Chiar am zâmbit acum câteva zile când am citit un proces-verbal, emis de un polițist într-un sat unde un grup de tineri au uitat să intre în casă după ora 22.00, astfel sau ales fiecare cu câte o amendă de doua mii de lei. Mare tristețe pe capul lor, în săptămâna patimilor! Măcar dacă polițistul ar fi fost inspirat să le dea un avertisment și poate așa se făcea mai bine înțeles.

Pe de altă parte, am citit că 31 de persoane au participat la slujbă în Vinerea Mare, undeva în județul Maramureș, iar preotul a fost sancționat contravențional cu suma de douăzeci de mii de lei pentru nerespectarea prevederilor ordonanței militare. Cum era de așteptat, polițiștii au controlat documentele tuturor participanților la slujbă. Aceștia aveau adeverințe completate, însă niciuna nu justifica prezența lor la adunarea publică, așa că și enoriașii s-au ales cu amenzi contravenționale. Abia aștept să văd din punct de vedere juridic cum se anulează pe bandă rulantă aceste amenzi, sau cum sunt înlocuite cu avertismentul…

În fine, știu că ne este greu, ne doare sufletul când ne amintim curțile bisericilor care în anii trecuți se primeneau pentru sărbătoarea Învierii și acum sunt închise, dar trebuie să respectăm restricțiile impuse de autorități ca să nu ne dăm de lucru. Nu avem alternative decât să așteptăm acasă preoții și voluntarii să împartă Sfintele Paști, iar sâmbătă seara, am auzit că ne vor aduce Lumina Învierii.

Și pentru că Sărbătoarea Sfintelor Paşti este sărbătoarea biruinței vieții asupra morții, şi a bucuriei asupra întristării, ea ne cheamă să oferim celor din jurul nostru iubire milostivă, pace şi bucurie, așa că, viața ne învață astăzi, să fim mai buni, sinceri, corecți și mult mai responsabili.

În concluzie, anul acesta trăim Paștele așa cum nu am mai făcut-o, în izolare! Clar, Sărbătorile Pascale vor avea farmecul lor în familia mea, așa, chiar și în izolare, fiind un moment de liniște sufletească și de apropiere, de bucurie și iubire! Drobul, pasca, cozonacul, ouăle roșii și vizitele on line ne vor determina să trăim senzația că suntem aproape de toți cei dragi și ne vor ajuta să ne simțim aproape părinții, frații și surorile, prietenii!

„Vă urez Paște Fericit și binecuvântat cu multe bucurii, iubire, pace, iar Lumina Sfântă să vă aducă bucuria Învierii Domnului în case și suflete!” – un gând pe care vi-l trimit cu toată inima.

Dă un share dacă ți-a plăcut acest articol

Facebook
Twitter
LinkedIn
Pinterest
Despre autor
Mihaela Olaru

Avocat, soție, mamă, o femeie care radiază bunătate „serafică”, a spus cândva o personalitate emblematică a sistemului judiciar din România. 

Autori invitați
Articole recente
Ediție specială cu Adrian Năstase | "Prin tribunale ca prin viață" cu Mihaela Olaru
Galerie Foto