Fiecare dintre noi pleacă la drum cu cel puțin un vis. Mai târziu, vine un moment când visul devine realitate. Da, visul copilăriei mele a fost să devin avocat. Cine ar fi crezut în visul fetei de la țară care a plecat în lume fără să știe unde o va duce destinul… Eu am crezut. Și azi, mă uit cu emoție în devenirea mea și mă gândesc la sala paşilor pierduţi din Palatul de Justiţie unde eu m-am format, unde oamenii și-au pus toată speranța în mine, unde am râs, am plâns și m-am bucurat de fiecare reușită. Aș spune simplu, profesia de avocat mi-a oferit libertatea de a face ce îmi place, cu pasiune și iubire.
Ceea ce sunt astăzi se datorează profesiei de avocat pentru că m-a educat într-un spirt civic până atunci necunoscut, mi-a dat forța și puterea de a lupta pentru fiecare dintre visurile mele. Și acum continui sa visez și să cred în visurile mele!
P.S. 15 februarie 2001, o zi importantă din viața mea, o zi în care lumea justiției m-a primit în cetate și acolo am rămas.
