NICE – CÂND LUMINA ÎNTÂLNEȘTE UN MOMENT
Am purtat albastru. Aproape aceeași nuanță cu marea. Iar eșarfa galbenă, prinsă de vânt, a adus în imagine o pată de lumină. Eu nu am ales această combinație pentru o fotografie. Dar poate că uneori viața compune mai frumos decât o facem noi. Privind fotografiile realizate de Andreea, m-am gândit cât de mult depindem, fără să ne dăm seama, de felul în care suntem priviți. Un fotograf nu surprinde doar un chip. Surprinde o perspectivă asupra acelui chip. Poate de aceea fotografiile făcute de copiii noștri au ceva aparte. Ei nu ne privesc așa cum ne privim noi. Ne văd cu ochii lor. Iar uneori ne întorc o imagine în care descoperim o versiune a noastră pe care nu am observat-o. În aceste fotografii, a surprins, poate, o femeie într-un moment de libertate, de bucurie și de liniște. Și pentru acest lucru îi sunt recunoscătoare.
DESPRE FEMINITATE
Am ajuns să cred că feminitatea nu stă într-o rochie, într-o pereche de pantofi sau într-o anumită imagine. Ele pot doar să o însoțească.
Feminitatea adevărată este felul în care o femeie își poartă anii, experiențele, vulnerabilitățile, bucuriile și visurile. Este felul în care continuă să fie curioasă, să învețe, să construiască, să se reinventeze, să se bucure, să privească înainte. Poate că aceasta este și una dintre lecțiile pe care le-am învățat în ultimii ani: nu trebuie să alegem între a fi puternice și a fi sensibile. Putem fi amândouă.
UN ORAȘ POATE DEVENI OGLINDĂ
Am descoperit cum un oraș poate deveni oglindă. Nisa are această calitate rară. Nu îți cere să fii altcineva. Îți oferă doar un decor în care să te întâlnești, pentru câteva clipe, cu tine însăți. Și acel sentiment greu de definit că viața poate fi privită și dintr-un alt unghi. Poate că de aceea anumite călătorii ne rămân atât de aproape. Nu pentru ceea ce am văzut. Ci pentru cine am fost noi în locul acela. Fotografiile acestea nu spun povestea unei destinații, spun povestea unui moment, a unei femei care s-a oprit, a unei seri în care lumina a făcut restul.
Și poate că, peste ani, când voi revedea aceste imagini, voi recunoaște imediat locul și starea. Libertatea de a fi acolo, bucuria de a privi, recunoștința de a trăi. Și voi ști că, pentru câteva clipe, nu am avut nevoie de nimic mai mult.
„Poate că frumusețea unei vieți nu stă în câte locuri ajungem, ci în câte clipe reușim să fim cu adevărat prezenți în propria noastră viață.” – Av. Mihaela Olaru
Din jurnalul meu | Côte d’Azur
Pentru cititorii mei,
Av. Mihaela Olaru
Avocat – Baroul București, cofondator SCA Olaru și Asociații
Realizator TV – „Oamenii și Legea”, TVR
Fondator – „Pledoarie pentru Excelență”
Președinte – Asociația „Viața fără Violență”
Membru – Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR)
Jurnal de călătorie | 15 august 2026
foto&video: Andreea Olaru
