JURNAL DE CĂLĂTORIE | MENTON, CÔTE D’AZUR | 10 august 2026 | Av. Mihaela Olaru

MENTON – ORAȘUL ÎN CARE FRUMUSEȚEA NU ARE NEVOIE SĂ FIE EXPLICATĂ

Uneori, călătoria nu ne duce spre un loc nou, ne duce spre o versiune nouă a felului în care privim lumea. Practic există locuri pe care le vizitezi și locuri pe care începi, aproape fără să-ți dai seama, să le înțelegi. Menton mi-a dat această senzație. Pot să spun că nu m-a întâmpinat spectaculos, nu a avut nevoie să o facă. A avut eleganța aceea discretă a locurilor care nu încearcă să impresioneze, pentru că știu deja cine sunt. Între munte și Mediterană, cu arhitectura sa în care se întâlnesc influențe franceze și italiene, cu fațade luminoase, ferestre colorate, palmieri și grădini, Menton pare construit nu doar pentru a fi locuit, ci pentru a fi privit. Și poate tocmai aici începe povestea.

FRUMUSEȚEA CARE NU CERE VOIE SĂ EXISTE

În fotografiile mele din Menton apar culori puternice: verdele rochiei, albastrul ferestrelor, galbenul clădirilor, rozul florilor și albastrul aproape ireal al cerului. Dar ceea ce mi-a plăcut cel mai mult nu este culoarea în sine. Este felul în care toate aceste culori coexistă, fără să se anuleze, fără să concureze, fără să ceară să fie cea mai importantă. Și m-am gândit că poate și oamenii ar putea învăța ceva din arhitectura unui oraș. Nu trebuie să semănăm pentru a aparține aceleiași povești. Putem avea stiluri diferite, drumuri diferite, experiențe diferite și totuși să construim împreună ceva frumos. Poate că adevărata eleganță nu înseamnă să ieși mereu în evidență. Înseamnă să știi cine ești, fără să ai nevoie să demonstrezi permanent acest lucru.

ÎNTRE MUNTE ȘI MARE

Privind spre munții care domină orașul, am avut sentimentul unei întâlniri între două lumi. Marea vorbește despre libertate, muntele vorbește despre forță, iar între ele se află omul. Cu toate drumurile lui, cu toate întrebările lui, cu toate începuturile și revenirile lui. Poate că de aceea îmi place atât de mult să călătoresc, nu pentru a aduna locuri, ci pentru a aduna perspective. Un loc nou îți poate schimba o idee veche, o conversație îți poate schimba o convingere. O stradă pe care nu ai mai mers niciodată îți poate aminti că există întotdeauna și un alt drum. Iar uneori, o călătorie îți confirmă ceea ce știai deja despre tine.

MAISON HERBIN ȘI FRUMUSEȚEA LUCRULUI

FĂCUT CU RĂBDARE

În centrul acestei călătorii a apărut și un loc care mi-a atras atenția printr-un alt tip de frumusețe: Maison Herbin, universul tradițional al confiturilor artizanale din Menton. Acolo, mirosul, culoarea, fructele și povestea unui meșteșug vechi mi-au amintit de ceva ce uităm adesea în epoca vitezei: lucrurile cu adevărat bune au nevoie de timp. Un produs făcut cu grijă, o profesie construită în ani, o reputație câștigată prin consecvență, o relație care rezistă, un proiect care devine, în timp, o instituție. Există o legătură profundă între toate acestea. Excelența nu apare din întâmplare, ea se construiește zi după zi, alegere după alegere, cu disciplină, cu răbdare și cu respect pentru ceea ce faci. Poate că tocmai de aceea această călătorie pe Côte d’Azur nu este pentru mine doar o poveste despre frumusețe. Este și o reflecție despre valoare.

SĂ RĂMÂI ÎN MIȘCARE

În una dintre fotografii sunt surprinsă în mijlocul străzii, într-un moment aparent banal. Dar fotografia aceea îmi place. Pentru că, privită dincolo de imagine, spune ceva despre mine. Sunt încă în drum. După mai bine de 25 de ani de avocatură, televiziune, proiectele dedicate excelenței și toate lucrurile pe care le-am construit până acum, nu simt că am ajuns. Dimpotrivă, simt că am mai multe de descoperit, mai multe de învățat, mai multe de construit, mai multe povești de spus. Poate că aceasta este una dintre cele mai importante lecții pe care ni le poate oferi timpul: să nu confundăm experiența cu sfârșitul drumului. Experiența ar trebui să ne dea libertatea de a începe din nou, cu mai multă iubire, cu mai mult discernământ, cu mai multă eleganță. Și, poate, cu mai puțină nevoie de a explica cine suntem.