Ca și scriitor al unor povești trăite de mine în instanțele de judecată pot să spun următorul lucru: „avocatul pune tot sufletul, nu numai cunoștințele și practica judiciară acumulată de prin instanțe, promovează valorile și principiile în care crede și face tot ce depinde de el pentru ai întări convingerea judecătorului pentru a lua cea mai bună decizie.”
În egală măsură, demnitatea şi onoarea profesiei sunt mai presus de relaţiile personale, ele sunt valorile esențiale care înnobilează această frumoasă profesie.
Da, întotdeauna mi-am imaginat avocatul ca pe o persoană distinsă, elegantă, cu o cultură vastă, impunând respect prin simpla apariție și cu multă iubire față de oameni față de profesie și colegii săi. Continui să cred în această imagine frumoasă cu gândul și speranța că avocatul va ajunge cândva să fie apreciat la adevărata sa valoare, inclusiv de breaslă.